Artizanii Unirii Basarabiei cu România !

Artizanii Unirii Basarabiei cu România pomeniți la Soroca, în biserica parohiei “Sfinții Martiri Brâncoveni”. 🇷🇴 Miercuri, 27 martie, s-au împlinit 106 ani de la momentul când Sfatul Țării din Basarabia a votat unirea provinciei cu Regatul României, act istoric ce a deschis unirea altor teritorii pierdute, înfăptuindu-se în acest fel idealul de unitate al tuturor românilor și consolidarea granițelor României Mari. Cei care au lucrat pentru realizarea acestui act istoric au fost pomeniți în cadrul Sfintei Liturghii și la slujba Parastasului, săvârșită de un sobor de preoți.

Sursa: https://www.facebook.com/SfMBSoroca/

Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei 2024.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române transmite tradiționalul mesaj pastoral la Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Mare, zi în care se rememorează biruința dreptei credințe în fața ereziei iconoclaste. Pastorala din Duminica Ortodoxiei 2024 reamintește istoria și importanța sfintelor icoane în Ortodoxie. „Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la îndumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfânt și prin viață curată”, este una dintre concluziile mesajului. De asemenea, sinodalii amintesc de colecta pentru Fondul Central Misionar și îndeamnă credincioșii să contribuie pentru susținerea activităților misionar-pastorale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române. Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2024 Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Patriarhiei Române, Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări! Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Dumnezeiasca Scriptură ne învață că Sfânta noastră Biserică este „trupul lui Hristos, plinirea Celui ce plinește toate întru toți” (Efeseni 1, 23). Biserica, având cap pe Mân­tuitorul Iisus Hristos (Efeseni 1, 22), continuă în lume, prin prezența Duhului Sfânt, lucrarea mântuitoare a lui Hristos, propovăduind cuvântul Lui, împăr­tășind harul dumnezeiesc, conducând spre Împărăția lui Dumnezeu pe toți cei care cred, se botează în numele Sfintei Treimi și Îi urmează Lui. Dar Lumina lui Hristos, chiar de la începuturile creștinismului, a întâmpinat împotrivire, care, în timp, s-a manifestat prin erezii, schisme, persecuții, diferite tulburări, venite din partea vrăjma­șilor Bisericii. Nu a existat punct din învățătura creștină care să nu fie atacat, tăgăduit sau interpretat greșit de învățăturile dife­riților eretici. Taina Sfintei Treimi, dumnezeirea și omenitatea Mântuitorului, pururea-fecioria Maicii Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane, Sfânta Cruce, toate au fost contestate. Lupta a fost mare și grea, dar, de fiecare dată, s-au ridicat ierarhi și părinți întăriți și luminați de Duhul Sfânt, care, în timpul Sfintelor Sinoade Ecumenice, au combătut învățăturile greșite și au statornicit dreapta credință. Astăzi, în prima duminică a Sfântului și Marele Post, numită și Duminica Ortodoxiei, ne amintim de biruința dreptei credințe în fața ereziei iconoclaste, sărbătorind, totodată, biruința Ortodoxiei în fața tuturor ereziilor. Cu toate că, încă din primele veacuri creștine, Sfintele Icoane au avut un loc aparte în cultul Bisericii și au constituit o componentă importantă a vieții religioase a credincioșilor, au existat voci care le-au respins, devenind luptători aprigi împotriva lor, adică iconoclaști. Cel dintâi împărat bizantin care a emis acte oficiale împotriva cinstirii icoanelor a fost Leon al III-lea Isaurul (717-741). Acesta a promulgat între anii 726 și 729 mai multe decrete iconoclaste. Pentru Biserică a fost o perioadă zbuciumată, în care apărătorii dreptei credințe au avut de suferit: unii au fost torturați, alții, exilați, iar alții au murit ca martiri. Atunci au fost distruse și ­numeroase icoane, adevărate comori ale Bisericii Ortodoxe. Unul dintre cei care s-au ridicat hotărât în apărarea Sfintelor Icoane a fost Sfântul Ioan Damaschin, marele teolog și viețuitor al Mănăstirii „Sfântul Sava” din pustiul Iudeei. Alți părinți care au apărat cu argumente solide cinstirea Sfintelor Icoane au fost Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Decapolitul ș.a. Tulburările provocate de icono­claști au continuat, încât, în anul 787, împărăteasa Irina (†802), în calitate de regentă, cu sprijinul Patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică. Sinodul, la care au participat aproximativ 350 de episcopi, a hotărât că cinstirea icoanelor este o practică bineplăcută lui Dumnezeu. De asemenea, a precizat că icoanele pot fi pictate și trebuie cinstite, pentru că pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea nu este adresată materiei icoanei, ci persoanei reprezentate pe icoană. Liniștea, însă, nu s-a așezat în Biserică nici după Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787. Potrivnicii icoanelor au continuat lupta. Pentru a pune capăt controverselor, împărăteasa Teodora a Bizanțului (842-846) împreună cu Patriarhul Metodie au convocat un Sinod la Constantinopol, în martie 843. Sinodul a stabilit învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor, pe temeiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, și a declarat valabile toate hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice. Întrucât restabilirea cultului icoanelor a avut loc în ajunul primei duminici din Postul Mare, aceasta a fost numită Duminica Ortodoxiei. De atunci, în fiecare an, în prima duminică din Postul Mare, care constituie un prim popas în urcușul duhovnicesc spre Înviere, Biserica dreptmăritoare din întreaga lume amintește de biruința asupra iconoclaștilor și aduce un omagiu celor care au luptat pentru dreapta credință. Cuvântul „Ortodoxie” înseamnă „dreaptă credință” sau „dreaptă slăvire”. Ortodoxia înseamnă „a crede drept” nu în ceva, ci în Cineva, în Dumnezeu cel adevărat. Ortodoxia este legătura vie a omului cu Hristos, care ne duce la Dumnezeu Tatăl, la viața veșnică, deoarece spune Mântuitorul Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Cu alte cuvinte, credința în Mântuitorul nostru ­Iisus Hristos este calea adevărată care ne duce la viața veșnică. Duminica Ortodoxiei este și o aducere-aminte de credința stră­moșilor noștri, care este credința Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a martirilor, și de felul cum înaintașii noștri au trăit și au apărat credința adevărată. Duminica Ortodoxiei este un moment de reflecție și de conștientizare a îndatoririlor care ne revin și nouă pentru a păstra tezaurul credinței moștenit de la strămoși și a-l transmite gene­rațiilor viitoare, pentru a ne face datoria față de Dumnezeu și față de înaintașii noștri. Dreptmăritori creștini, Temeiul reprezentării iconografice a Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Sale și a sfinților este Întruparea Celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Ioan spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Și tot Sfântul Ioan Teologul mărturisește: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții, și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă” (1 Ioan 1, 1-2). Astfel, icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne amintește de smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 7), pentru a ne face pe noi, oamenii, fiii lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12). Mântuitorul S-a smerit pe Sine, S-a pogorât din cer pe pământ, pentru ca pe oameni să-i ridice de pe pământ la cer. Icoana nu este un idol, cum greșit au interpretat prigonitorii Sfintelor Icoane și interpretează astăzi cei care tăgăduiesc cinstirea acestora. Idolul este zeul inventat, care nu există în realitate, un chip cioplit la care se închinau păgânii, crezând că acesta le ascultă și le împlinește cerințele. Icoana este un chip al unei persoane reale, fie că este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului sau sfinții lui Dumnezeu. Între icoană și persoana zugrăvită pe ea există o legătură duhovnicească, iar noi cinstim nu materia (lemnul sau pânza), ci persoana pictată, stabilindu-se o legătură tainică între prototip și noi. Creștinul ortodox, când se roagă în fața icoanelor, nu zice „icoană, ajută-mă!”, ci „Doamne, miluiește-mă!”, „Maica Domnului sau Preacurată ­Fecioară, ajută-mă!”, „Sfinte ­Ierarhe ­Nicolae sau Sfinte Gheor­ghe, roagă-te pentru noi!”. Icoanele ne pun în față scene din Sfânta Scriptură sau chipuri de persoane cu viață bineplăcută lui Dumnezeu, care s-au învrednicit de fericirea vieții veșnice în Împărăția cerurilor, amintindu-ne că omul este chemat la sfințenie. Icoanele sunt ferestre spre veșnicie, prin care sufletul nostru, privind spre cele sfinte, se înalță, crește duhovnicește. Este greu să ne imaginăm o casă de creștin dreptmăritor sau o biserică în care să nu fie nici o icoană. Un asemenea spațiu ar fi ca un deșert, un loc pustiu, fără Dumnezeu. Icoana înlesnește comunicarea cu persoana zugrăvită pe ea, către care noi îndreptăm rugăciunea noastră. În fața icoanei, rugăciunea este tainică, mai smerită, mai intensă. Icoana ne ajută să ne adunăm gândurile, să ne concentrăm atenția la rugăciune. Pre­zența harică a persoanei zugrăvite pe icoană devine un învățător care ne amintește că toți suntem chemați să ne facem părtași fericirii veșnice și că putem dobândi și noi, prin faptele credinței, Împărăția lui Dumnezeu. Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la îndumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfânt și prin viață curată. Iubiții noștri fii duhovnicești, Biserica Ortodoxă Română, în calitate de „mamă spirituală a poporului român” (Mihai Eminescu), a avut grijă tot timpul de fiii săi, indiferent unde s-au aflat aceștia, în țară sau în afara granițelor. Prin diferite programe de asis­tență social-filantropică au fost construite cantine pentru oamenii cu venituri modeste, au fost ridicate case pentru bătrâni, unități medicale pentru bolnavi, cămine pentru copii ș.a. Această activitate caritabilă a fost posibilă prin contribuția fiecărui membru al Bisericii, care a donat cu dărnicie din puținul său. Una dintre poruncile Mântuitorului este să fim milostivi: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Milostenia este manifestarea virtuții bunătății. Creștinul ortodox știe că, atunci când este milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu, iar „Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună” (2 Corinteni 9, 7). Să nu uităm de semenul nostru care este în lipsuri, de cel flămând, de cel gol, de cel însetat, de cel bolnav, de cel din închisoare, de cel străin și pribeag, de cel în suferință, de cel întristat și înstrăinat, de cel care a rămas pe drumuri, fără adăpost, înțelegând că în fiecare dintre acești confrați ai noștri suferă tainic Însuși Hristos, Mântuitorul nostru (cf. Matei 25, 35-36). Pentru susținerea activităților misionar-pastorale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost instituit Fondul Central Misionar, în care sunt depuse donațiile de la fiecare parohie sau mănăstire a Bisericii Ortodoxe Române. Fondul Central Misionar este o expresie a solidarității ortodocșilor români, dar și o mărturie a unității de neam. De susținerea acestui fond beneficiază, în fiecare an, comu­nități parohiale, biserici, mănăstiri și așezăminte sociale din țară și din diaspora, care contribuie, astfel, prin activitățile misionare, sociale, educaționale și caritative, la păstrarea identității noastre românești. Și în acest an ne adresăm, așadar, preoților și credincioșilor Sfintei noastre Biserici, cu îndemnul de a participa la colecta pentru Fondul Central Misionar și de a contribui fiecare după puterea și inima lui, din dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, având conștiința că, ajutând Biserica neamului, ne ajutăm pe noi înșine ca popor dreptcredincios. Având nădejdea că îndemnul nostru va fi auzit și că veți răspunde cu dărnicie creștină, vă mulțumim pentru generozitate și ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze cu darurile Sale cele bogate și să vă ajute în urcușul duhovnicesc spre slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos! Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13). Textul este semnat de Patriarhul Daniel împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. SURSA: https://basilica.ro/pastorala-sfantului-sinod-la-duminica-ortodoxiei-2024-text-integral/

Postul demonic.

Exista un post binecuvantat si unul demonic. Postul care este tinut cu slava desarta, mandrie si egoism, este diavolesc. Sfantul Grigorie Palama spune ca postul care nu este tinut intr-o atmosfera duhovniceasca, care include cainta, frangerea inimii si asa mai departe, "isi are mai degraba inraurirea cu ingerii cazuti". Stim ca si demonii postesc, adica, ei nu mananca absolut nimic, ei postesc permanent, dar, intrucat ii urasc pe oameni si sunt plini de slava desarta, care este o stare necurata, aceasta nu le aduce nimic bun. Acelasi lucru se intampla si cu cei care pastreaza in mod formal ordinea exterioara a postului, dar il desprind de continutul sau duhovnicesc. Adevaratul post nu trebuie tinut cu slava desarta. Nu il tinem de ochii lumii. Daca ne intereseaza doar acest lucru, spune Sfantul Grigorie, "putem duce osteneala postului si a rugaciunii, dar suntem lipsiti de roade". E un lucru teribil ca sa ne supunem atator osteneli si totusi sa pierdem roadele, intrucat toate acestea nu s-au facut dupa voia lui Dumnezeu. Sfantul vorbeste cu tarie despre acest lucru. El spune ca postul si rugaciunea trebuie sa se faca ca si cum ne-am afla in prezenta lui Dumnezeu, adica, postul nu trebuie sa-si piarda caracterul sau personal. Trebuie sa stim ca "nici postul, nici slavosloviile, nici rugaciunile nu ne pot mantui prin ele insele, ci lucrul care ne mantuieste este ca toate acestea sa fie facute cu frica de Dumnezeu. Ochiul lui Dumnezeu care ne vede, ne sfinteste". De fapt, nu faptele exterioare in sine sunt cele care ne sfintesc, ci Harul lui Dumnezeu care isi indreapta atentia spre cei ce ii fac Voia Sa. De aceea, cand ne supunem tuturor acestor osteneli, mintea noastra trebuie indreptata catre Dumnezeu, cerandu-i ajutorul si protectia. Postul ne ajuta sa ne vindecam sufletele, este un mod de viata, dar si o cale catre imparatia lui Dumnezeu. De aceea, Sfantul Grigorie Palama spune ca nu numai in anumite zile trebuie sa postim, ci intreaga noastra viata, deoarece hrana poate fi permanent cu masura. El spune ca toti crestinii si cei ce asteapta a doua venire infricosatoare a lui Hristos "trebuie sa se infraneze si sa posteasca intreaga viata". Aceasta ne arata si valoarea, dar si necesitatea postului, deoarece Domnul ne vindeca prin post. De aceea Sfantul Grigorie ne indeamna: "Va rog sa nu incetati a-L implora prin post, lacrimi, rugaciuni si cereri adresate Lui in toate felurile posibile, pana cand Se va milostivi si ne va vindeca". Prin post, lacrimi si rugaciuni noi apelam la Hristos sa vina si sa ne vindece. Postul este o metoda a tratamentului Bisericii, iar noi trebuie sa-l privim ca atare. Felul in care Sfantul Grigorie Palama se exprima, precum si continutul invataturilor sale, ne indica modul in care trebuie sa ne traim viata. Sfantul Grigorie este un teolog traditional, facand parte din Traditia Sfintilor Parinti. El dezvolta tema postului dintr-o perspectiva eclesiastica. El uneste postul cu infranarea, asa precum leaga lipsa de infranare cu cantarile indecente si distractiile diabolice. El nu ezita sa condamne practicile si manifestarile urate ale vremii sale. Acesta este un lucru surprinzator, deoarece in vremurile noastre noi incercam sa modificam chiar si modul de gandire al Parintilor, schimband termenii folositi de Parinti, cu alti termeni moderni care vor sa infrumuseteze lucrurile, dar, de fapt, le denatureaza. Citim diferite analize facute de "teologi" contemporani si nu le intelegem sensul. Aceasta se intampla nu din cauza lipsei noastre de intelegere, ci din cauza neclaritatii lor. Probabil ca incercand sa faca o buna impresie, creeaza, de fapt, confuzii, sau ascund intelesul a ceea ce este afirmat. Dar, asa ceva nu veti intalni in invataturile patristice. Chiar si in probleme teologice, Sfintii Parinti sunt atenti, expresivi si purtatori de adevar. (IPS Mitropolit Hierotheos Vlachos) . SURSA:https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/postul-demonic-127070.html

Pelerinaj la Muntele Athos pentru femei si barbati.

Pelerinaj la Muntele Athos pentru femei • Croazieră din Ouranoupolis în jurul Athosului • Croazieră de grup în jurul Muntelui Athos din Sithonia • O croazieră personalizată în jurul Muntelui Athos. Conform regulamentului Sfântului Munte, numai bărbații pot vizita Athosul.  Intrarea pe teritoriul Republicii Monahale, pentru femei, este interzisă. Interdicția este în vigoare de mai bine de un mileniu și jumătate; ea se trage dintr-o legendă, bazată pe un fapt întîmplat în secolul al IV-lea pe teritoriul actualei mănăstiri Vatoped. După cum spune legeda, Plakidia (lat. Galla Placidia; c. 388 - 27 noiembrie 450) - fiica împăratului bizantin Teodosie cel Mare (r. 379-395) a sosit pe Muntele Athos pentru a admira frumusețea mănăstirii construite de tatăl ei, în onoarea izbăvirii miraculoase a fratelui său, Țarevich Arkadi. Intrând în mănăstire, Plakidia a auzit un glas venit din icoana Preasfintei Maicii Domnului, care i-a poruncit să plece de pe Sfântul Munte și să nu să se mai întoarcă aici niciodată. De atunci și până azi, nici o femeie n-a mai intrat în Republica Monahală a Sfântul Munte Athos, cu excepția Preasfintei Maicii Domnului - interdicția de a intra pe Muntele Sfînt este respectată incontestabil până în zilele noastre. În prezent, femeile care doresc să se apropie de Republica Monahală și să simtă sfințenia acestui loc, pot face o croazieră în jurul Muntelui Athos. Navele se apropie foarte aproape de mănăstirile situate pe coasta Athosului , oferind ocazia de a savura frumusețea lor și de a face fotografii memorabile. Pentru cei care nu pot vizita Athosul, călugării din Sfântul Munte aduc icoane făcătoare de minuni și moaștele sfinților pe navele de croazieră. Perioada cea mai favorabilă pentru pelerinaj este - din Aprilie până în Octombrie, deoarece în această perioadă marea este destul de calmă. Puteți afla zilele în care vă puteți închina în fața moaștelor și sfintelor icoane, lăsând o solicitare pe site-ul nostru și indicând datele favorabile pentru dvs. Centrul nostru de pelerinaj oferă croaziere de pelerinaj individuale și de grup în jurul Muntelui Athos. Penru barbati insa este recomandat,care au posibilitate, ca cel putin odata in viata, sa viziteze Santul Munte Athos pentru intarirea duhovniceasca si sporirea in credinta. SURSA ; https://athos.guide/ro/pentru-femei?gad_source=1&gclid=CjwKCAiA6KWvBhAREiwAFPZM7uVhzkysOTHu49jEZ5m6cgBVuIFDN6YtIFxs41DG92jCo0nDFEkDexoCHyoQAvD_BwE Important pentru cei care călătoresc în Muntele Athos . Accesul în Sfântul Munte este permis doar bărbaţilor; transportul către Muntele Athos se face doar cu microbuzul, în grupuri de 10 – 11 pelerini; accesul în Sf. Munte se face cu ferryboat-ul, iar în interior se circulă cu microbuzul. regim de cazare: câte 8 persoane în cameră, în hotelurile mănăstirilor; excepţie fac Mănăstirea Vatopedu şi Mănăstirea Sfântul Pavel, unde vor sta câte 2 - 3 persoane în cameră; regim de mâncare: masa se serveşte de două ori pe zi; în interiorul mănăstirilor nu se consumă carne (în afară de peşte, fructe de mare); regim de rugăciune: se recomandă participarea la slujba de seară; pomelnicele: recomandăm să fie date doar la aşezămintele româneşti: Schitul Lacu, Schitul Prodromu; se pot plăti în lei, în funcţie de posibilităţile fiecăruia; filmarea este interzisă, iar pentru fotografiere în interiorul bisericilor şi mănăstirilor este bine să cereţi acordul călugărilor; la intrarea în biserică trebuie să aveţi capul descoperit, excepţie făcând preoţii şi călugării; obiecte necesare: lanternă (unele mănăstiri sunt dotate doar cu curent de 12 V); incălţăminte uşoară de munte ( se pot lua şi pantofi sau sandale); rucsac sau geantă de umăr; recomandăm pentru traseu 2 sticle apa de 2 l şi alimente neperisabile pentru 2- 3 zile maxim); imbrăcămintea, pentru perioada petrecută în Sf Munte Athos, trebuie să fie una cuviincioasă, respectiv pantaloni de stofă culoare închisă, cămaşă cu mânecă lungă. În cazul în care se optează pentru cămaşă cu mânecă scurtă sau tricou este necesar ca la slujbe să existe şi un pulover. Sursa:https://centruldepelerinaj.ro/important-pentru-cei-care-calatoresc-muntele-athos