Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea minții sau rugăciunea inimii

ÎNVĂȚĂTURA SĂNĂTOASĂ❗️ - Pr. Daniel Avram [25.02.2024]

Mitropolitul Basarabiei: Cuvânt pastoral la aniversarea a 166 de ani de la Unirea Principatelor Române!

Iubiți slujitori ai Sfintelor Altare, Preaiubiți frați și surori în Hristos Domnului, Astăzi, când clopotele bisericilor noastre răsună în întreaga Patriarhie, chemându-ne la împreună rugăciune și recunoștință, prăznuim un moment ce strălucește ca o stea călăuzitoare pe cerul istoriei noastre: 166 de ani de la Unirea Principatelor Române. Este ziua în care fiii Moldovei și ai Țării Românești s-au îmbrățișat ca frați, sub același steag și aceeași credință, așezând piatra de temelie a statului român modern. Această Unire nu a fost un simplu act administrativ sau politic; a fost o liturghie a neamului, o lucrare a Proniei dumnezeiești, pecetluită cu jertfele, lacrimile și rugăciunile unui popor care, de-a lungul veacurilor, nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și dorința de a rămâne întreg și unit. Pe altarul acestei Uniri au fost aduse nu doar strategii și decizii politice, ci și inimi care au ars pentru unitatea de credință, de limbă și de neam. Frați români basarabeni, să nu uităm că noi, cei ce viețuim între Prut și Nistru, purtăm în suflet povara, dar și binecuvântarea unei istorii pline de încercări. Basarabia a fost adesea smulsă din trupul țării-mamă, dar niciodată nu a putut fi smulsă din inima neamului. Jertfele înaintașilor noștri, clerici și mireni deopotrivă, au mărturisit că unitatea națională este mai mult decât un ideal – este un legământ sfânt, o cruce de purtat și o biruință de dobândit. Unirea din 1859 a fost începutul unei renașteri, dar ea nu s-a împlinit fără sacrificii. Să ne amintim de cei care și-au vărsat sângele, de cei care au fost prigoniți pentru că au îndrăznit să viseze la un neam unit, de cei care au trăit cu dorul țării în suflet, rugându-se neîncetat să vadă ziua reîntregirii. Să ne amintim că Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va rămâne un far al identității noastre, locul unde s-au păstrat nealterate credința, limba și dragostea de neam. Unirea Principatelor Române ne învață că puterea unui popor nu stă în bogății, ci în unitatea sa. Așa cum o familie este tare doar atunci când rămâne unită, la fel și un neam își păstrează identitatea atunci când toți fiii lui trăiesc, simt și luptă împreună pentru aceeași năzuință. Pentru noi, românii basarabeni, această zi nu este doar o sărbătoare a trecutului, ci o chemare la responsabilitate. Suntem chemați să continuăm jertfa înaintașilor noștri, păstrându-ne credința și identitatea în fața valurilor potrivnice ale istoriei. Să nu uităm că fiecare rugăciune rostită în limba română, fiecare slujbă săvârșită în duh românesc, fiecare cruce ridicată pe pământul Basarabiei este un act de mărturisire și un semn al biruinței noastre. Astăzi, în genunchi înaintea icoanelor și cu ochii inimii îndreptați spre cer, să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darul unității. Să ne rugăm pentru sufletele celor care, prin jertfa lor, ne-au dăruit această moștenire sfântă. Să cerem harul ca noi, cei de astăzi, să fim vrednici de chemarea noastră și să transmitem generațiilor viitoare flacăra unității, a credinței și a iubirii de neam. Căci, așa cum spunea Nicolae Iorga, „un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”. Fie ca noi, cei ce pășim pe urmele înaintașilor noștri, să rămânem neclintiți prin răbdare, puternici prin credință și dârzi prin unitate. Ne rugăm ca harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea Tatălui ceresc și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți, acum și pururea și în vecii vecilor! La mulți ani, români de pretutindeni! Să fim mândri de rădăcinile noastre și de tot ce am construit împreună! ♱ ÎPS Părinte PETRU, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa: https://mitropoliabasarabiei.md/mitropolitul-basarabiei-cuvant-pastoral-la-aniversarea-a-166-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane/

Patriarhul României ar putea vizita Republica Moldova.

Ierarhii din Mitropolia Basarabiei și-au exprimat dorința ca Patriarhul României să viziteze Republica Moldova. Ar putea fi prima vizită a unui patriarh român dincolo de Prut. Invitația a fost oficializată în urma Sinodului Mitropolitan care a avut loc joi la Chișinău. Sinodul și-a manifestat dorința de a adresa o invitație oficială Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a realiza o vizită istorică în Republica Moldova. Aceasta ar marca prima vizită a unui Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în Basarabia, subliniind și întărind legătura spirituală și identitară dintre cele două maluri ale Prutului, se arată în comunicatul de presă emis după ședința sinodală. Invitația este lansată în contextul istoric în care atât Patriarhia Română, cât și Mitropolia autonomă a Basarabiei aniversează un secol de existență. Patriarhul României și Mitropolia Basarabiei Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a avut un rol important în reactivarea Mitropoliei Basarabiei, susținând demersul în anii `90 din calitatea de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Din postura de Patriarh al României, Preafericirea Sa a revitalizat eparhiile de peste Prut prin organizarea de alegeri de ierarhi și apoi susținerea reconsolidării centrelor eparhiale și a catedralelor de la Chișinău, Bălți, respectiv Cahul. Patriarhul Daniel a încurajat totodată eparhiile limitrofe să colaboreze cu cele din Republica Moldova, în sprijinul credincioșilor basarabeni. De asemenea, mai mulți sfinți români care au trăit în Basarabia au fost canonizați în timpul Preafericirii Sale, începând cu Mitropolitul Iosif cel Milostiv (Naniescu), în 2017, și Episcopul Dionisie (Erhan) în 2018; apoi protoiereul martir Alexandru Baltaga, protosinghelul Iraclie Flocea, dar și arhimandritul Sofian (Boghiu) – canonizați în 2024. „Îi încredințăm pe toți credincioșii ortodocși din Republica Moldova că Biserica Ortodoxă Română, ca o mamă spirituală care nu își abandonează niciodată fiii, prin vrednicii ierarhi și preoți din cele trei eparhii basarabene, le va fi în continuare alături, susținându-i atât prin rugăciunile ei permanente, cât și prin susţinerea activităților concrete pastorale, social-filantropice și culturale din Mitropolia Basarabiei”, asigura în 2022 Părintele Patriarh, la trei decenii de la reactivarea mitropoliei. Patriarhul Daniel oferă un sprijin considerabil Mitropoliei Basarabiei și prin Statul român care le acordă aceleași drepturi salariale clericilor moldoveni, prin statutul de angajați ai Patriarhiei Române. De asemenea, prin Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, activitățile și evenimentele din Mitropolia Basarabiei se bucură de vizibilitate națională și internațională. Momentan, niciun Patriarh al României nu a vizitat Mitropolia Basarabiei. Cea mai importantă vizită recentă dincolo de Prut a fost a Mitropolitului Teofan, care a participat ca delegat al Patriarhului Daniel, la sfințirea Paraclisului Eparhial din Cahul, în anul 2022. Invitat și de Premierul Moldovei Și Premierul Dorin Recean l-a invitat în vara anului 2023 pe Patriarhul României în Republica Moldova. Prezent la aniversarea zilei de naștere a Părintelui Patriarh, premierul Moldovei i-a spus Preafericirii Sale că „este așteptat acasă, în Basarabia, la Chișinău. Acolo avem nevoie de un spirit autentic românesc, care vă caută și care încontinuu vrea să facă parte din Biserica mamă”. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Sursa:https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-ar-putea-vizita-republica-moldova/?sender_campaign=aOj92N&sender_ctype=email&sender_customer=08yV7vN&utm_campaign=Scrisoarea+cu+%C8%99tiri+bune+20%2F01&utm_medium=email&utm_source=newsletter

Patriarhul Daniel: Boboteaza, sărbătoarea prin care iubirea lui Dumnezeu se arată oamenilor.

Boboteaza 6/19 ianuarie.

Botezul Domnului, sau Boboteaza, „este sărbătoarea prin care iubirea lui Dumnezeu se arată oamenilor: iubirea Tatălui, Care îl vede Om în apele Iordanului pe Fiul Său cel veșnic”, a spus Patriarhul Daniel sâmbătă, înainte de a oficia slujba de Sfințire Mare a apei. La Botezul Domnului în Iordan, când s-a auzit din cer glasul lui Dumnezeu Tatăl, mărturisind despre dumnezeirea Fiului, „Dumnezeu a cuprins în iubirea Sa (și) umanitatea lui Hristos și pe toți oamenii care vor crede în Hristos și vor primi botezul în numele Sfintei Treimi”, a explicat Preafericirea Sa. „Atunci când glasul Tatălui din cer a zis: Acesta este Fiul meu cel iubit, pentru care am binevoit, nu s-a referit numai la dumnezeirea Fiului, ci și la umanitatea pe care El a luat-o. Când a zis: Acesta este Fiul meu cel iubit, S-a referit și la natura omenească pe care a luat-o Iisus pentru a o ridica, a o sfinți și a îndumnezei.” Botezul Domnului este „o sărbătoare care actualizează propriul nostru botez în numele Sfintei Treimi”, a mai spus Preafericirea Sa. Pe lângă iertarea păcatelor, „botezul ne dăruiește începutul unei vieți noi: viața în Hristos sau în Duhul Sfânt”. Sărbătoarea care actualizează propriul nostru botez: „Această viață nouă este început de viață veșnică. Viața veșnică nu este viața de după moarte, cum greșit se înțelege uneori. Viața veșnică este comuniunea oamenilor cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și începe odată cu botezul. Sfântul Vasile cel Mare spune că nu primim prin botez doar iertarea păcatelor, ci și harul înfierii, devenind fii ai lui Dumnezeu după har, prin Duhul Sfânt”, a continuat Preafericirea Sa. Iar „botezul este Sfânta Taină de temelie a vieții duhovnicești. Fără botez nu se pot primi celelalte Sfinte Taine în Biserică. Temelia tuturor Sfintelor Taine este Sfântul Botez săvârșit în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a mai explicat Părintele Patriarh Daniel. „Ce se realizează prin botezul în numele Sfintei Treimi? Se realizează, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, răstignirea noastră împreună cu Hristos și învierea noastră împreună cu Hristos – taina Crucii și taina Învierii în viața noastră.” De aceea, „noi prăznuim, la sărbătoarea Botezului Domnului, atât Botezul Domnului în apele Iordanului, cât și înnoirea, amintirea și înnoirea propriului nostru botez. Sursa:https://basilica.ro/patriarhul-daniel-boboteaza-sarbatoarea-prin-care-iubirea-lui-dumnezeu-se-arata-oamenilor/

(†) Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)!

Calendar Ortodox 6/19 ianuarie. Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare).

Praznicul Botezului Domnului este sărbătorit la 6/19 ianuarie. El este numit în popor şi Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviinţă, ca să primească cineva vrednicia de învăţător sau de preot înainte de 30 de ani. De aceea, nu Şi-a început Hristos propovăduirea până la acea vârstă; ci locuia în Nazaret cu Preacurata Sa Mamă şi cu Dreptul Iosif, care era tâmplar şi cu el împreună Se şi ostenea la lucrul tâmplăriei. Dar, murind Dreptul Iosif, Domnul lucra singur cu mâinile Sale, câştigând hrană pentru Sine şi pentru Preacurata Sa Mamă, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar. Împlinind 30 de ani şi venind vremea să Se arate lui Israel, atunci ,,a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”, trimiţându-l să înceapă a boteza cu apă. Şi i-a dat lui şi un semn, după care putea să-L recunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: „Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1, 33). Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, el fiind acela despre care zisese prorocul Isaia mai înainte: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările” (cf. Ioan 1, 23; Isaia 40, 3). Şi veneau la el oameni din toate ţinuturile Iudeei şi ale Ierusalimului şi se botezau în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Atunci, a venit la Iordan şi Iisus, din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Iar în acea vreme, Ioan tocmai spunea poporului: „Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (cf. Luca 3, 16). Deci, a venit Iisus să Se boteze, deşi nu îi trebuia Botezul, ca Unul Care era curat şi neîntinat, născut din Preacurată şi Preasfântă Maică-Fecioară, fiind El Însuşi izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. Însă, ca Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), a venit la râu, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinţei. A venit la ape, ca să sfinţească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor nemincinos, ca unul care a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El când Se boteza, şi a auzit glasul Tatălui din cer. Şi L-a cunoscut Ioan cu duhul şi se smerea pe sine, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3, 13). Şi Ioan avea trebuinţă cu adevărat de botezul cel de la Domnul, ca unul care era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Dar Domnul a zis către el: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Ca şi cum ar fi zis: „Mi Se cade Mie să împlinesc şi această poruncă a lui Dumnezeu”. Că poruncă a Lui era cu adevărat botezul lui Ioan, precum tâlcuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi s-a botezat Iisus fiind de 30 de ani, de vreme ce la vârsta de 30 de ani oamenii se pleacă mai cu uşurinţă la tot păcatul, după cum grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cea dintâi vârstă, a copilăriei, are multă neştiinţă şi nebunie; cea de a doua vârstă, a tinereţilor, cu poftă trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârşit, aceasta robeşte pe om tuturor păcatelor. De aceea, şi Hristos Domnul a aşteptat până la această vârstă ca să Se boteze, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului şi să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere ca să biruim patimile şi să putem scăpa de păcatele cele de moarte.” Iar, după Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit în apă. Sfântul Ioan Botezătorul, pe cel pe care îl boteza, îl afunda în apă până la grumaji şi-l ţinea aşa până ce îşi mărturisea toate păcatele şi atunci îl lăsa pe el şi ieşea din apă. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă; de aceea Evanghelia zice că a ieşit îndată din apă (cf. Marcu 1, 10). Şi ieşind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel (cf. Marcu 1, 10). Că, precum în zilele lui Noe micşorarea apelor a vestit-o porumbelul, tot aşa şi aici, micşorarea păcatului s-a vestit prin chipul porumbelului. Şi Duhul Sfânt S-a arătat în acest chip, fiindcă această pasăre este curată şi iubitoare de oameni şi blândă şi fără răutate şi nu stă în locuri întinate. Aşa şi Duhul Sfânt este izvor al curăţiei, izvor adânc al iubirii de oameni, învăţător al blândeţilor, vistier al bunătăţilor şi fuge de la cel ce se tăvăleşte în mocirla păcatului, fără de pocăinţă. Şi pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi. Astfel, sărbătoarea se numeşte pe drept şi Epifanie sau Teofanie, adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii, fiind mărturisit de Prorocul şi Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi calea mântuirii, aşa cum ne arată şi Troparul sărbătorii: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie. Sursa:https://basilica.ro/calendar-ortodox-6-ianuarie/

Acatistul Botezului Domnului - Arhidiacon Vlad Rosu

Patriarhul Daniel evidențiază rolul Bisericii în cultura românească – mesaj de Ziua Culturii Naționale !

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis marți un mesaj dedicat Zilei Culturii Naționale, serbată în data de 15 ianuarie. Preafericirea Sa a prezentat succint modul în care Biserica Ortodoxă Română a susținut cultura creștină în perioada regimului comunist. „În istoria poporului român credința în Dumnezeu și manifestările ei, adică viața bisericească sub toate aspectele ei, a generat cea mai mare parte a tezaurului cultural românesc”, a subliniat Patriarhul Daniel. Parafrazându-l pe marele lingvist Sextil Pușcariu, Părintele Patriarh a afirmat că „istoria Bisericii Ortodoxe Române reprezintă, într-o măsură covârșitoare, istoria culturii românești. Indiferent de sistemele politice care au guvernat țara noastră, Biserica Ortodoxă Română și-a menținut în mod consecvent credința apostolică și sfințirea vieții poporului român”. „În contextul în care regimul comunist vedea religia și Biserica drept lucruri nu numai inutile, dar chiar și periculoase pentru om și societate, Biserica Ortodoxă Română prin patriarhul Justinian Marina și succesorii săi și-a elaborat o strategie proprie de supraviețuire în care a arătat fermitate când a fost vorba de dogmă și flexibilitate când a fost vorba de aspectele administrative, evitând astfel conflictele deschise care ar fi avut urmări dezastruoase pentru viața religioasă din România”. Mesajul integral: Biserica Ortodoxă Română susținătoare a culturii creștine în timpul regimului comunist* – prezentare succintă – În istoria poporului român credința în Dumnezeu și manifestările ei, adică viața bisericească sub toate aspectele ei, a generat cea mai mare parte a tezaurului cultural românesc. Parafrazându-l pe marele lingvist Sextil Pușcariu am putea afirma că istoria Bisericii Ortodoxe Române reprezintă, într-o măsură covârșitoare, istoria culturii românești[1]. Indiferent de sistemele politice care au guvernat țara noastră, Biserica Ortodoxă Română și-a menținut în mod consecvent credința apostolică și sfințirea vieții poporului român. După cum se cunoaște, 1948 a reprezentat un an fatidic pentru România. Instaurarea regimului comunist ateu, bazat exclusiv pe materialism și lupta de clasă, a produs un mare dezechilibru în societatea românească, bulversând viețile oamenilor și mersul instituțiilor tradiționale. Biserica Ortodoxă Română a suferit o restrângere fără precedent a structurilor sale, astfel că la începutul anului 1949 erau în ființă cinci mitropolii care aveau în total numai 14 episcopii sufragane. În contextul în care regimul comunist vedea religia și Biserica drept lucruri nu numai inutile, dar chiar și periculoase pentru om și societate[2], Biserica Ortodoxă Română prin patriarhul Justinian Marina și succesorii săi și-a elaborat o strategie proprie de supraviețuire în care a arătat fermitate când a fost vorba de dogmă și flexibilitate când a fost vorba de aspectele administrative, evitând astfel conflictele deschise care ar fi avut urmări dezastruoase pentru viața religioasă din România. Confruntată cu interdicția manifestărilor publice, cu arestarea, persecuția și intimidarea constantă a slujitorilor și a credincioșilor săi, deposedată de bunurile sale, Biserica Ortodoxă Română și-a menținut totuși o anumită libertate, exprimată prin exercitarea cultului în biserici și prin proiecte culturale creștine esențiale. Învățământul teologic și cursurile misionare pentru clerici au reprezentat un segment principal, căruia Biserica Ortodoxă Română i-a acordat în mod consecvent o mare atenție. Noua Lege a Învățământului (intrată în vigoare în august 1948) prevedea scoaterea religiei din școală și trecerea patrimoniului școlilor confesionale în proprietatea Statului, iar școlile teologice de toate gradele erau înlăturate din sistemul de învățământ public, fiind trecute sub grija directă a Cultului de care aparțineau. Astfel, școlile teologice ortodoxe au fost organizate în trei categorii: Școli de cântăreți bisericești, Seminarii teologice și Institute teologice de grad universitar. Până în anul 1989, în Biserica Ortodoxă Română au funcționat șase Seminarii teologice cu cinci ani de studiu la: București, Buzău, Mănăstirea Neamț, Cluj-Napoca, Craiova și Caransebeș, câte unul pentru fiecare mitropolie, cu excepția Mitropoliei Ungrovlahiei care avea două, seminarul teologic din București fiind numai pentru elevii din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Între anii 1949-1959, la mănăstirile Agapia și Hurezi au funcționat și două Seminarii monahale pentru călugărițe, desființate, în cele din urmă, de autoritățile comuniste. În anul 1948, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, Academia Teologică Andreiană din Sibiu și Academia Teologică din Cluj au devenit „Institute Teologice de grad universitar”; în anul 1952, Institutul teologic din Cluj a fuzionat cu cel de la Sibiu rămânând astfel, la București și Sibiu, numai două Institute teologice de rang universitar pentru tinerii teologi din întreaga țară. Cu toate acestea, patriarhul Justinian Marina a reușit să mențină încă de la începutul activității sale, întinsă pe aproape trei decenii, un nivel ridicat al învățământului teologic, misiune asumată cu succes și de ceilalți patriarhi care au păstorit în comunism: Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Organizat după un regulament unic, învățământul teologic a fost așezat sub îndrumarea Sfântului Sinod și au fost elaborate programe în care au predominat disciplinele teologice. Pe lângă toate școlile teologice au fost deschise paraclise deservite de preoți duhovnici cu misiunea de a intensifica viața spirituală a viitorilor slujitori ai sfintelor altare. Din acest motiv, s-a avut în vedere ca majoritatea profesorilor să fie și preoți care să îmbine, astfel, cunoștințele teoretice cu aspectele practice ale vieții sacerdotale. Patriarhul Justinian Marina a căutat să încadreze în învățământul teologic și să valorifice chiar și personalități ale vieții religioase, ostracizate de regimul comunist, ca: Preotul prof. Dumitru Stăniloae, prof. Teodor M. Popescu, arhim. Benedict Ghiuș, prof. Al. Elian ș.a. Noile instituții de învățământ teologic au fost înzestrate cu biblioteci bogate în fonduri de carte, cămine și cantine pentru studenți[3]. În școlile teologice de nivel liceal și universitar a fost încurajată învățarea limbilor clasice, iar renumiți clasiciști români clerici și laici au fost cooptați într-un amplu proiect de traducere a Părinților Bisericii de limbă greacă și latină inițiat de Patriarhul Iustin Moisescu în anul 1979, mărturie stând zecile de volume din seria Părinți și Scriitori Bisericești tipărite la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. O altă modalitate de promovare a culturii creștine au constituit-o cursurile de îndrumare misionară pentru preoți, inițiate în ianuarie 1949 la Institutul Teologic din București, în prima serie a acestora participând 522 de preoți din Muntenia, Oltenia, Moldova și sudul Bucovinei. Astfel de cursuri au început a fi ținute în toată țara, ele menținându-se până în ziua de astăzi cu scopul împrospătării cunoștințelor și al însușirii de către preoți a aspectelor practice pastorale și misionare preoțești. Cultura teologică românească a fost susținută în mod substanțial prin revistele teologice și bisericești ca mijloace de informare pastorală și orientarea spirituală, editate de Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române și de editurile centrelor mitropolitane din toată țara. Sub patronajul patriarhilor României, la București, au apărut în mod constant trei reviste centrale bisericești: Biserica Ortodoxă Română, revista Sfântului Sinod, cu un tiraj de peste 10.000 de exemplare, reflecta activitățile interne și externe, intercreștine și interreligioase ale Patriarhiei Române, cuprinzând aspecte culturale și practice din viața întregii Biserici Ortodoxe Române. Studii Teologice, cu 10 numere pe an și un tiraj de peste 10.000 de exemplare, avea ca obiectiv publicarea studiilor de cercetare teologică din cele patru domenii teologice consacrate: istoric, biblic, sistematic și practic. Ortodoxia, cu o apariție trimestrială, revista beneficia de un tiraj de 10.000 de exemplare și avea menirea principală de a orienta clerul și credincioșii în chestiunile de teologie interconfesională. Fiecare mitropolie avea o revistă proprie destinată slujitorilor și credincioșilor săi, înfățișând aspecte locale ale vieții bisericești, un loc însemnat avându-l studierea și valorificarea monumentelor istorice aflate pe teritoriul mitropoliei respective. Astfel, Mitropolia Ungrovlahiei tipărea revista Glasul Bisericii, iar celelalte reviste mitropolitane au preluat ca titlu chiar numele mitropoliilor care le publicau: Mitropolia Moldovei și Sucevei (pentru Arhiepiscopia Iașilor și Episcopia Romanului și Hușilor), Mitropolia Ardealului (pentru Arhiepiscopia Sibiului și Episcopiile Clujului și Oradiei; menționăm că tot la Sibiu, continua apariția vechiului ziar bisericesc Telegraful Român), Mitropolia Olteniei (pentru Arhiepiscopia Craiovei și Episcopia Râmnicului și Argeșului), Mitropolia Banatului (pentru Arhiepiscopia Timișoarei și Caransebeșului și Episcopia Aradului). În pofida cenzurii permanente la care erau supuse de către Departamentul Cultelor, toate revistele cuprindeau la final note bibliografice care semnalau articole, studii și cărți românești sau străine legate de profilul fiecăreia[4]. Multe din studiile apărute în paginile acestor reviste (alături de cele ale unor învățați clerici) erau semnate de personalități ale vieții culturale ca: I.D. Ștefănescu, V. Brătulescu, Dinu C. Giurescu, P.Ș. Năsturel, P. Cernovodeanu, Gh. Popescu-Vâlcea, G. Potra, Șt. Andreescu și mulți alții. Autorii erau remunerați corespunzător, inclusiv masteranzii și doctoranzii care își publicau lucrările de seminar, multe dintre acestea cuprinzând până azi informații de referință. În acest fel, Biserica Ortodoxă Română a salvat numeroși intelectuali marginalizați de regimul comunist și le-a oferit șansa de a-și publica rezultatele cercetărilor care, cuprinzând teme religioase, nu aveau loc niciodată în periodicele instituțiilor culturale de stat. Începând cu anul 1971, Patriarhia Română a publicat în limbile engleză și franceză un buletin de informare intitulat Romanian Orthodox Church adresat comunităților românești de peste hotare și întregii lumi creștine. Sub patronajul Patriarhiei Române, comunitățile creștine românești din diaspora au publicat și ele reviste periodice. Astfel, în Statele Unite ale Americii, la Detroit, apărea „Credința – The Faith”, iar parohia românească din Londra publica revista „Altarul – The Altar” (cu text integral în engleză și română). Aceste publicații periodice bisericești au afirmat specificul Ortodoxiei românești în domeniul gândirii teologice și al spiritualității tradiționale, au promovat patrimoniul cultural creștin aflat în grija Bisericii Ortodoxe Române și au precizat poziția Bisericii noastre în problemele creștine internaționale[5]. Tipărirea cărților de cult a reprezentat un aspect esențial și prolific din activitatea Bisericii Ortodoxe Române, avându-se în vedere revizuirea textelor dar cu păstrarea specificului limbii liturgice românești. Imediat după 1948, această activitate a fost încredințată de patriarhul Justinian Marina ierarhilor cărturari: Tit Simedrea, Efrem Enăchescu și Firmilian Marin, dar și profesorilor pr. Niculae M. Popescu, Teodor M. Popescu, Dumitru Fecioru, Olimp Căciulă ș.a. Cultura muzicală creștină a fost susținută în țara noastră printr-un amplu program de tipărire a cărților de muzică bisericească pe dublă notație, liniară și psaltică. Prestația de înaltă ținută a coralei Patriarhiei Române, dirijată de maestrul Nicolae Lungu timp de aproape patru decenii (1947-1985), a oferit bucureștenilor adevărate concerte de muzică religioasă care nu puteau fi audiate în altă parte, în timp ce Seminariile și Institutele Teologice erau singurele care organizau concerte de colinde și de cântări pascale. Pentru promovarea și cunoașterea activităților Patriarhiei Române s-au tipărit mai multe lucrări în limbile franceză, engleză și germană, ca de pildă albumul Biserica Ortodoxă Română (ediția I a apărut la București în 1967, cu reeditări ulterioare). Nenumărate monumente de artă bisericească de pe întreg teritoriul României au beneficiat de programe ample de conservare, restaurare și punere în valoare, prin cooptarea de către Biserica Ortodoxă a unor arhitecți de marcă, între care: D. I. Berechet († 1969), Șt. Balș († 1994), G. M. Cantacuzino († 1960), Const. Joja († 1991) ș.a. Din inițiativa ierarhilor Bisericii noastre, aceste monumente de artă și cultură creștină din Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Moldova, Transilvania și Banat au fost studiate și prezentate în comunicări, articole și studii publicate în cadrul revistelor eparhiale sau în monografii aparte. Amintim seria de broșuri intitulate „Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” inițiată în 1965, de mitropolitul de atunci al Moldovei și Sucevei, Iustin Moisescu. Se cuvine să amintim și seria de cinci volume intitulate „Arta creștină în România”, publicate, între anii 1979-1989, de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă în limbile română, engleză și franceză sub coordonarea cunoscutului arheolog, diac. Ion Barnea. În anul 1950, Patriarhia Română a înființat Comisia de pictură bisericească cu scopul de a organiza și îmbunătăți activitatea Școlii de pictură bisericească și de a coordona proiectele privind patrimoniul bisericesc. Această școală de pictură aflată sub egida Bisericii avea misiunea de a-i deprinde pe pictorii profesioniști cu erminia și iconografia ortodoxă și de a forma persoanele talentate în domeniul picturii religioase, exclus total din învățământul de stat. Astfel, au activat, cu binecuvântarea Patriarhiei Române, numeroși artiști care au funcționat fie ca profesori, fie ca autori de opere de artă pe șantierele bisericești atât din România, cât și din Țara Sfântă, Siria și Liban. Dintre aceștia îi amintim pe: Dimitriu Nicolaide, Anastase Demian, Nicolae Stoica, Șt. Constantinescu, Eremia Profeta, Gh. Popescu, Aurel Bodenache, Gh. Vânătoru, Iosif Keber, Costin Petrescu, Olga Greceanu ș.a. Nu putem neglija nici realizările artistice de pictură în tehnica mozaic pe suprafețe de mari dimensiuni, executate de pildă, în 1949, de către renumita pictoriță Olga Greceanu la mănăstirea Antim din București sau de către profesorul Șt. Constantinescu la mănăstirea Cernica (în 1974)[6]. În cadrul Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a funcționat atelierul de pictură în email, condus de pictorița Otilia Michail-Oteteleșanu, care a realizat icoanele împărătești de la Catedrala Patriarhală în tehnica emailului în planuri suprapuse, fragmentate și demontabile. Patriarhia Română a încurajat și arta sculpturii în lemn. Amintim aici numai lucrările maestrului Grigore Dumitrescu care a împodobit cu ansambluri întregi de sculptură Reședința Patriarhală din București, racla în care se află moaștele Sf. Ier. Calinic de la Cernica, sculptată în lemn de lămâi și racla care păstrează moaștele Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș din Catedrala Mitropolitană din Timișoara, sculptată în lemn de păr, paltin și palisandru. Sculptorii C. Medrea, Șabanoff, Dumitriu-Bârlad, Mihail Wagner, Ioan Vlad au creat cu sprijinul și sub protecția Patriarhiei Române. Pentru a salva mănăstirile, Patriarhul Justinian Marina a înființat în interiorul acestora numeroase ateliere de creație artistică, unde au activat monahi și monahii care au dat la iveală adevărate opere de artă, îmbogățind astfel patrimoniul cultural creștin românesc. Menționăm atelierul de sculptură, tâmplărie și turnătorie de clopote de la Mănăstirea Plumbuita, atelierele de țesătorie și broderie artistică de la Mănăstirile Țigănești, Pasărea, Agapia și Văratec, atelierul de cizelură, filigran și email de la Schitul Maicilor ș.a. Din nefericire, aceste contribuții esențiale ale Bisericii Ortodoxe Române la îmbogățirea artei și culturii creștine românești din perioada regimului comunist nu se regăsesc în recenta lucrare „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate”, editată, în anul 2018, sub egida Academiei Române. În cadrul amplului proces de cultivare a spiritualității ortodoxe și a culturii creștine Biserica Ortodoxă Română a organizat viața mănăstirilor conform vechilor pravile monahale, dar totodată, le-a deschis pelerinajului, punând la îndemâna vizitatorilor patrimoniul acestora prin ghizi formați din rândul personalului monahal, fiind amenajate colecții muzeale de artă religioasă la mănăstirile Căldărușani, Cernica, Pasărea, Ciorogârla, Țigănești și Sinaia. Acest exemplu a fost urmat în întreaga țară, la mănăstirile Putna, Dragomirna, Sucevița, Agapia, Tismana, Hurezi, fără a uita casele memoriale, una dedicată Sf. Ier. Calinic (mănăstirea Cernica), iar cealaltă dedicată lui Alexandru Vlahuță (mănăstirea Agapia). În acest fel, izvoare importante ale culturii românești (cărți, manuscrise, icoane, obiecte liturgice etc.) au fost restaurate și promovate în circuitul cultural public. După amplele lucrări de restaurare a ansamblului monahal de la Antim, desfășurate între 1959-1963, s-a deschis în vechea cuhnie primul muzeu al Patriarhiei Române, iar în fostul Palat Sinodal s-a amenajat Biblioteca Sf. Sinod, cea mai reprezentativă colecție bisericească de carte teologică și de patrimoniu tipărit din România. Aici au fost aduse valoroase colecții de carte ale unor școli teologice desființate de regimul comunist în 1948, cărora li s-au adăugat bogatele achiziții făcute prin directa implicare a patriarhilor României. Mobilierul Bibliotecii sinodale a fost proiectat artistic de arhitectul D. I. Berechet, iar sculptura a fost realizată de maestrul Gr. Dumitrescu în atelierele Patriarhiei Române de la mănăstirea Plumbuita. Precizăm că multe parohii și mănăstiri au avut propriile arhive și biblioteci, bine organizate. În pofida multor restricții și piedici de tot felul, Biserica Ortodoxă Română a organizat totuși unele evenimente de o excepțională importanță pentru viața creștină din România, cu puternice reverberații culturale: Canonizarea sfinților români și generalizarea în întreaga Ortodoxie românească a cultului local al sfinților cu moaște la noi în țară. Solemnitățile s-au desfășurat în octombrie 1955 la București și în 1966, la Timișoara (pentru Sf. Iosif cel Nou de la Partoș). Acestora li s-au adăugat aniversarea a 600 de ani de întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei (1959), împlinirea (în 1964) a 250 de ani de la moartea martirică a Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu, și apoi a Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul (în 1966), 500 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna (1966), comemorarea, în 1967, a 1900 de ani de la moartea martirică a Sf. Ap. Petru și Pavel și aniversarea a 450 de ani de la sfințirea ctitoriei Sf. Voievod Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș (1967). În anul 1988, Patriarhia Română a fost inițiatoarea realizării de către un colectiv format din cei mai cunoscuți filologi și teologi români a ediției critice a celui mai reprezentativ monument de limbă și cultură teologică românească: Biblia de la București, cu ocazia împlinirii a trei secole de la tipărirea acesteia. Anterior, astfel de inițiative culturale mai avuseseră loc la Iași, pentru câteva din operele marelui cărturar, Sf. Ier. Dosoftei al Moldovei, în timpul păstoririi mitropolitului Moldovei și Sucevei de atunci, Teoctist Arăpașu. Menționăm și faptul că Patriarhia Română a avut şi un serviciu propriu de presă care a înregistrat pe peliculă de film și clișee fotografice evenimentele importante din viața sa. Un alt act cultural important l-a constituit și schimbul de studenți dintre Biserica Ortodoxă Română și alte Biserici Ortodoxe sau alte culte creștine, prin burse de studiu puse la dispoziția tinerilor teologi merituoși, care au devenit la rândul lor profesori de teologie sau preoți erudiți. În concluzie, Biserica Ortodoxă Română, deși obligată să își desfășoare activitatea într-un regim politic ostil, a promovat totuși credința ortodoxă și valorile creștine, fiind activă, după cum am văzut, în susținerea spiritualității și culturii românești. Cu prilejul aniversării Centenarului Patriarhiei Române, aducem pios omagiu memoriei tuturor persoanelor care, în timpul regimului comunist, au apărat și promovat valorile credinței și culturii creștine în România. † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [1] Sextil Pușcariu, Ortodoxia și cultura românească, în vol. Probleme actuale în Biserică și Stat, București, 1935, p. 3. [2] George Enache, Adrian Petcu, Monahismul ortodox și puterea comunistă în România anilor ’50, Galați, 2009, p. 67. [3] Nicolae D. Necula, Patriarhul Justinian Marina, ctitor de învățământ teologic românesc, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea București, 2001, pp. 21-35. [4] Diac. Ion Bria, Revistele bisericești – mijloc de integrare a teologiei în preocupările actuale ale Bisericii, în vol. Douăzeci de ani de viață Bisericii Ortodoxe Române 1948-1968, București, 1968, pp. 394-396. [5] Diac. Ion Bria, Revistele bisericești – mijloc de integrare a teologiei în preocupările actuale ale Bisericii, în vol. Douăzeci de ani de viață Bisericii Ortodoxe Române 1948-1968. La a XX-a aniversare a înscăunării Preafericitului Patriarh Justinian, București, 1968, p. 396. [6] Asupra acestui subiect, a se vedea arhim. Policarp Chițulescu, Despre începuturile școlii de pictură bisericească a Patriarhiei Române, Studii Teologice, 13 (2017) 1, pp. 9-29. Sursă: Basilica.ro & https://mitropoliabasarabiei.md/patriarhul-daniel-evidentiaza-rolul-bisericii-in-cultura-romaneasca-mesaj-de-ziua-culturii-nationale/

...înțeleaptă și credincioasă - Pr. Daniel Avram [19.05.2024]

Părintele Valerian despre momentul adormirii părintelui Ghelasie (și al ...

Mesajul Mitropolitului Petru al Basarabiei la Nașterea Domnului - 2025

Sursa: Doxa

Mesajul Patriarhului Daniel de Crăciun 2024 și Anul Nou 2025

Sursa: Youtube.

Soborul Sfinților Români este icoana Anului omagial 2025: „Moștenirea lor spirituală ne inspiră”.

Miercuri, la proclamarea Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi a Anului comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, a fost prezentată noua icoană Soborul Sfinților Români, reprezentativă pentru acest an jubiliar. Opera are dimensiunile de 90 x 60 cm și a fost realizată de pictorul bisericesc Costel Olărean la indicațiile Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române. În partea de sus a icoanei este reprezentată Maica Domnului pe tron cu Pruncul Hristos, cu îngeri în jur reprezentați în slavă și cu Biserica în fundal, ca simbol. În centrul registrului de jos este pictat Sf. Ap. Andrei, Ocrotitorul României, înconjurat de cete de sfinți români în ordine ierarhică, după erminia picturii bizantine: sfinți ierarhi, mucenici, cuvioși. Între ei se numără și cei 16 sfinți contemporani canonizați de Biserica Ortodoxă Română în contextul aniversării Centenarului Patriarhal. ”Moștenirea lor spirituală ne inspiră „Moștenirea lor spirituală ne inspiră astăzi să păstrăm credința ortodoxă și să apărăm virtuțile și valorile vieții creștine în fața provocărilor actuale”, a spus Patriarhul României la prezentarea icoanei. „Acești sfinți mărturisitori sunt icoane vii ale Bisericii noastre, care ne învață că iubirea jertfelnică pentru Hristos este cea mai înaltă chemare a fiecărui creștin”. Noii sfinți, sunt duhovnici și mărturisitori ortodocși români din timpul regimului comunist. Ei au fost canonizați „pentru modul lor de a-și păstra credința și demnitatea creștină în fața opresiunii”, a explicat Părintele Patriarh.

„Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințirii vieții și jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu”. La împlinirea a o sută de ani de Patriarhie Română vor avea loc numeroase evenimente aniversare, printre care proclamările canonizării noilor sfinți și sfințirea mare a Catedralei Naționale. Tot anul acesta se împlinesc 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române.

Medicul care a fost în moarte clinică. Ada Calciu: Ca medic, nu-mi pot explica faptul ca traiesc.. .

Sursa:https://youtu.be/GhEDWNB1og4?si=0YwyPmy9Lfwd8C5p

ÎPS Părinte Mitropolit PETRU: Cuvânt pastoral la sărbătoarea Nașterii Domnului /2024-2025/.

† Petru PRIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL CHIȘINĂULUI, MITROPOLITUL BASARABIEI ȘI EXARHUL PLAIURILOR Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Mitropoliei a Basarabiei. HAR, MILĂ ȘI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI, ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI Preasfințiile Voastre, episcopi eparhioți, Preacuvioși și Preacucernici părinţi, slujitori ai sfintelor altare, Iubiți fraţi şi surori în Hristos-Domnul „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi, și noi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Cu smerenie și bucurie sfântă prăznuim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, momentul unic al istoriei când Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru a aduce mântuirea întregii creații. Acest moment sfânt este temelia credinței noastre ortodoxe și izvorul iubirii dumnezeiești care ne îmbrățișează în fiecare clipă a vieții noastre. Nașterea lui Hristos în Betleemul Iudeii este rodul ascultării Preasfintei Fecioare Maria și al lucrării Duhului Sfânt. Profețiile Vechiului Testament se împlinesc în chip minunat, iar cerul și pământul se unesc într-o cântare de slavă: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu”.[1] Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dumnezeu Se face om, ca pe om să-l facă dumnezeu. S-a smerit pe Sine, coborând la noi, ca să ne înalțe la El”.[2] Această smerenie dumnezeiască ne arată calea iubirii care dăruiește fără rezerve și care aduce lumina într-o lume cufundată în întunericul păcatului. Nașterea Pruncului Iisus este un dar de pace și bucurie pentru întreaga omenire. Îngerii cântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.[3] Această pace, care vine din comuniunea cu Dumnezeu, trebuie să fie împlinită și în relațiile noastre cu semenii. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, cu milostivire, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și iertați unul altuia”.[4] În acest an care a trecut, greu încercat, marcat de conflicte și suferințe, ne rugăm ca Pruncul Iisus să aducă pace în inimile tuturor și să ne unească în iubire frățească. Prin centrele de ajutorare deschise pe cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, precum Casa de oaspeți „Sfântul Iosif cel Milostiv” din Chișinău, ne străduim să fim slujitori ai păcii și ai iubirii milostive. Sfinții Părinți ne învață că taina Întrupării este o chemare la smerenie și recunoștință. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Cel fără de trup Se face trup, Cel mai presus de timp intră sub timp, Cel necuprins este cuprins, Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu al Omului, pentru ca să ne facă pe noi fii ai lui Dumnezeu”.[5] Această smerenie trebuie să devină și virtutea noastră precum Sfântul Efrem Sirul ne îndeamnă: „Coboară-te și tu împreună cu Hristos, ca să te înalți împreună cu El. Fii blând și smerit, ca să te învrednicești de slava cerească”.[6] Iubiți credincioși ai Mitropoliei Basarabiei, Anul 2025 va rămâne în istoria Bisericii Ortodoxe Române și a neamului nostru românesc ca un an de mare binecuvântare. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în anul 2024 canonizarea a trei noi sfinți basarabeni, care s-au dovedit luminători ai credinței și mărturisitori ai iubirii de Dumnezeu în vremuri de încercare. Acești trei sfinți, născuți și crescuți în Basarabia, sunt mărturii vii ale sfințeniei care poate înflori în mijlocul poporului drept-credincios. Ei ne învață că indiferent de împrejurări, cel ce își pune nădejdea în Dumnezeu rămâne statornic în credință și devine lumină pentru lume. Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim cunoscut drept „apostol al iubirii și smereniei”, a fost stareț al Mănăstirii Antim din București și un mare mărturisitor al Ortodoxiei în vremurile grele ale prigoanei comuniste. Prin rugăciune neîncetată, smerenie și dragoste pentru semeni, Sfântul Sofian a păstrat vie flacăra credinței, luminând sufletele celor ce se apropiau de el. El va fi cinstit pe 16 septembrie, ziua în care ne rugăm pentru ca viața și lucrarea lui să inspire generațiile de astăzi. Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, a fost un model de viață monahală și slujire jertfelnică. Trăitor al virtuților evanghelice, Sfântul Iraclie a păstrat cu tărie unitatea credinței în Basarabia, slujind Biserica în vremuri de grele încercări. El va fi cinstit pe 3 august, zi în care toți creștinii sunt chemați să urmeze pilda lui de viețuire curată și ascultare față de Dumnezeu. Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia este un adevărat martir al neamului românesc și al Ortodoxiei. Fiind un slujitor al altarului în Basarabia și un apărător al identității naționale și religioase, el a suferit prigoana regimului comunist, mărturisindu-L pe Hristos până la moarte. Sfântul Alexandru va fi cinstit pe 8 august, zi în care ne amintim de jertfa sa și ne rugăm ca Dumnezeu să dăruiască și nouă curajul mărturisirii credinței. Cinstirea acestor sfinți este o chemare adresată fiecăruia dintre noi de a urma exemplul lor. Prin rugăciune, post, smerenie și fapte de milostenie, să ne străduim să devenim lumină pentru cei din jurul nostru, precum ei au fost lumină în lumea lor. Sfântul Grigorie de Nyssa ne învață: „Sfințenia este imitarea lui Dumnezeu după măsura omului”.[7] Să ne rugăm noilor sfinți basarabeni pentru pace, întărire în credință și pentru binecuvântarea tuturor românilor de pretutindeni. Fie ca viața lor să inspire generațiile noastre și cele viitoare, iar rugăciunile lor să ne ocrotească în toate zilele vieții noastre. Iubiți frați și surori în Hristos, Proclamarea oficială a celor trei sfinți basarabeni va avea loc anul acesta, 2025, cu ocazia Centenarului recunoașterii statutului de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române și a Centenarului ridicării la rang de mitropolie a Mitropoliei Basarabiei. Această dublă sărbătoare subliniază legătura profundă dintre unitatea noastră de credință și neam și cinstirea celor care, prin viața lor sfântă, au sfințit locurile în care au trăit. Acești trei sfinți reprezintă repere spirituale și modele de viețuire creștină pentru toate generațiile. Proclamarea lor ca sfinți nu doar îmbogățește calendarul Bisericii noastre, ci și reafirmă legătura dintre jertfa lor personală și chemarea noastră de a păstra vie credința ortodoxă în spațiul românesc. Mitropolia Basarabiei, ridicată la rang de mitropolie în 1925, a fost și rămâne un simbol al unității spirituale a neamului românesc. Înființată într-o perioadă de mari transformări pentru România Mare, Mitropolia a avut un rol esențial în consolidarea identității religioase și naționale a basarabenilor. Deși a fost supusă unor încercări grele în timpul ocupației sovietice, Mitropolia Basarabiei și-a continuat lucrarea după reactivarea sa în 1992, păstrând vie flacăra credinței ortodoxe românești. Centenarul Mitropoliei Basarabiei și Centenarul Patriarhiei Române sunt două momente istorice ce ne îndeamnă la reflecție asupra importanței unității de credință și de neam, precum și la recunoștință față de înaintașii noștri. Unitatea națională, consfințită prin Marea Unire din 1918, s-a reflectat și în organizarea bisericească, Mitropolia Basarabiei fiind un exemplu grăitor al acestui proces. În anul 2025, cu prilejul acestei duble aniversări, suntem chemați să ne reînnoim angajamentul față de valorile ortodoxe, să păstrăm unitatea noastră de credință și să ne inspirăm din exemplul celor care au trăit cu demnitate creștină. Iubiți fii duhovnicești, În această perioadă sfântă, vă îndemnăm să înmulțiți rugăciunea, să citiți Sfânta Scriptură și să participați la Sfintele Slujbe. Rugăciunea sinceră și milostenia sunt daruri plăcute înaintea lui Dumnezeu. „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”[8], ne spune Hristos. Să dăruim celor aflați în lipsuri un cuvânt bun, un ajutor material sau o rugăciune, împlinind cuvântul Mântuitorului: „Ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”.[9] Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Cel ce-L iubește pe Dumnezeu iubește negreșit și pe aproapele său. Un astfel de om nu mai păstrează nimic al său, ci le dăruiește pe toate celor ce au nevoie”.[10] Acesta este și scopul vieții noastre creștine: să devenim chipuri ale iubirii lui Hristos. Nașterea Domnului este începutul mântuirii noastre. Hristos ne cheamă să-L primim în inimile noastre, să devenim lumină în întunericul acestei lumi și să ne îndreptăm pașii spre Împărăția lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Evanghelistul ne încredințează: „Dumnezeu este lumină și niciun întuneric nu este întru El”.[11] Să ne rugăm Pruncului Iisus să ne lumineze viața, să ne dăruiască bucuria mântuirii și să ne îmbrace în iubirea Sa nemărginită. Să păstrăm credința ortodoxă, să trăim în unitate și să mărturisim cu îndrăzneală Adevărul lui Hristos. Iubiți frați și surori în Hristos-Domnul, Încheiem acest cuvânt pastoral cu urarea Sfântului Apostol Pavel: „Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi”.[12] Amin! AL VOSTRU CĂTRE HRISTOS DOMNUL RUGĂTOR ȘI DE TOT BINELE DORITOR, † Petru ARHIEPISCOPUL CHIȘINĂULUI, MITROPOLITUL BASARABIEI ȘI EXARHUL PLAIURILOR [1] Isaia 7, 14; Matei 1, 23 [2] Sfântul Ioan Gură de Aur [3] Luca 2, 14 [4] Coloseni 3, 12-13 [5] Sfântul Grigorie de Nazianz [6] Sfântul Efrem Sirul [7] Sfântul Grigorie de Nyssa [8] Matei 11, 28 [9] Matei 25, 40 [10] Sfântul Maxim Mărturisitorul [11] I Ioan 1, 5 [12] I Tesaloniceni 5, 16-18 Pastorala – Nașterea Domnului – 2024-2025 Sursa: www.mitropolia basarabiei.md

Parintele Calistrat. MOLIFTELE Sfântului Vasile cel Mare citite în noaptea de Anul Nou - dezlegari.

Sursa:https://youtu.be/xyKLOFdO5nU?si=-gGs6GzSLGBSt6NQ