Canonizarea Sfintei Maicii Blondina!

Sursa:TV Moldova1

Alergăm după focul Haric și uităm că Hristos a Înviat

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=AGJL22wRLgo ( Autor Marcela Dedin)

PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2026

Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierească binecuvântare! Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși și credincioase, Hristos a Înviat! În această noapte sfântă, Învierea Domnului străbate veacurile, chemându-ne la o viață nouă, într-o veșnică comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Mormântul gol al Mântuitorului este mărturia biruinței asupra morții: „Cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Fiecare dintre noi, clerici sau mireni, suntem chemați să fim părtași la această biruință, trăind bucuria Învierii prin fapte și prin împreună-rugăciune. Omul care crede în Hristos cel Înviat nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele său. El își trăiește vocația de mărturisitor al luminii, de purtător al păcii și de slujitor al adevărului. De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul, marele dascăl și teologhisitor, vede în Înviere începutul unei creații noi, prin care omul este chemat să fie părtaș la viața veșnică, căci atunci când „virtuţile sunt îndeplinite, nădejdea învierii s-a dăruit prin învierea lui Hristos;”¹ Așadar, Învierea Domnului este fundamentul credinței și unității noastre. Ea ne reamintește, an de an, că fiecare comunitate, fiecare parohie, fiecare așezământ monahal și fiecare suflet constituie un mădular de mare preț din Trupul Tainic al lui Hristos, care „ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.”.² Aceste înțelesuri să ne deschidă inima către taina cea mare a mântuirii, căci prin Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului și a deschis pentru fiecare om calea către învierea cea de obște și către împărăția cea neclintită. Preaiubiți frați și surori întru Domnul, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se revarsă în viața con-cretă a credincioșilor, modelând familia, comunitatea și întreaga societate. În această perspectivă, anul acesta, dedicat pastorației familiei și comemorării sfintelor femei din calendar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce în prim-plan rolul fundamental al familiei creștine. Familia rămâne, în veșnicie, temeiul credinței, al rugăciunii, al iubirii și al iertării, valori care sunt transmise din generație în generație. Totuși, constatăm cu regret că, în multe sate și orașe din Republica Moldova, unele familiile trăiesc experiența despărțirii, părinții fiind nevoiți să plece peste hotare pentru a asigura cele necesare traiului. Această realitate aduce adesea singurătate copiilor și bătrânilor, dar și provocări majore în educația morală și religioasă a tinerei generații. În acest context, Biserica are rolul vital de a oferi sprijin duhovnicesc și mângâiere, comuniune și solidaritate, pentru ca fiecare credincios, indiferent de vârstă, să afle înțelegere, consiliere și sprijin. În același context, familia creștină este chemată să devină o mică biserică, un spațiu în care Hristos să fie prezent prin rugăciune comună, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin cultivarea principiilor evanghelice. Acolo unde familia se roagă împreună, credința prinde rădăcini adânci, iar copiii cresc într-un mediu care le oferă repere stabile și modele autentice de viețuire creștină. Un loc aparte în această lucrare îl ocupă femeile credincioase, care, de-a lungul istoriei mântuirii, au fost purtătoare ale credinței și modele de jertfelnicie. Primele vestitoare ale Învierii au fost femeile mironosițe, care, cu dragoste și curaj, au mers la mormântul Domnului și au primit vestea cea mare a biruinței asupra morții. Și în istoria neamului nostru întâlnim numeroase femei care au păstrat credința în vremuri grele, transmițând-o mai departe generațiilor pe care le-au născut. În Basarabia, în anii prigoanei și ai regimului ateu, multe mame, bunicuțe și fiice au fost adevărate măturisitoare ale tradiției creștine, învățându-i pe copii rugăciunea neîncetată, semnul Sfintei Cruci și dragostea față de Dumnezeu. Cel mai recent exemplu este Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, canonizată recent de către Patriarhia Română, la propunerea noastră, care, deși a avut o viață plină de suferință, a ajuns la înalta măsură a sfințeniei. De aceea, în societatea contemporană, rolul femeii creștine este esențial. Ea este mamă, educatoare, sprijin al familiei și, adesea, pilon de echilibru în viața comunității. Prin grija față de copii, prin rugăciune și prin dăruire, femeia contribuie la formarea unei generații capabile să trăiască valori sănătoase. Iubiți fii și fiice duhovnicești, De sărbătoarea Învierii Domnului, privim nu doar spre biruința asupra morții, dar mai ales spre drumul Crucii care a precedat această biruință. Mântuitorul ne-a arătat că nu există Înviere fără Cruce, iar suferința purtată cu credință devine izvor de înnoire și de mântuire. Neamul nostru din Basarabia cunoaște bine această realitate. De-a lungul veacului trecut, credincioșii acestor ținuturi au trecut prin încercări grele, care au lăsat urme adânci în memoria colectivă. Foametea, deportările, prigoana împotriva credinței și a identității naționale au reprezentat momente de mare cumpănă. În anii de restriște ai regimului totalitar, multe familii au fost despărțite, iar gospodăriile au rămas pustii. Oameni nevinovați au fost ridicați în toiul nopții și duși departe de locurile natale, în regiuni îndepărtate, unde frigul, foamea și munca silnică au pus la încercare rezistența lor fizică și sufletească. Sărbătoarea Învierii ne cheamă, așadar, să fim conștienți de responsabilitatea prezentului, să fim păstrători ai credinței strămoșești, susținători ai familiilor, sprijinitori ai comunității și mărturisitori ai Învierii prin fapte concrete, ascultători față de ierarhii și față de duhovnicii noștri. Deopotrivă, pe preoți îi îndemnăm să facă ascultare și să rămână uniți în jurul Chiriarhului lor și al Sfântului Altar, având încredințarea că, prin ascultare și unitate, Dumnezeu desăvârșește și binecuvântează orice lucrare. Dreptmăritori creștini, În aceste zile luminate de bucuria Sfintelor Paști, Vă îndemnăm să primiți bucuria Învierii în casele și în inimile dumneavoastră, să o păstrați prin rugăciune și prin fapte bune și să o împărtășiți celor din jur prin gesturi de bunătate. Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile. Cu părintească dragoste și cu binecuvântare arhierească, Vă adresăm tuturor salutul pascal care a străbătut veacurile și care rămâne temelia bucuriei noastre creștinești: Hristos a Înviat! Al vostru, către Hristos-Domnul, pentru tot binele rugător, † Petru Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2026. Note: Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Apologeticum, București, 2005, p. 130 Sfântul Nicolae Cabasila, Tratat despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2014, p. 63

File de Catehism Nr. 2 luna Aprilie 2026

Eroi și preoți Martiri din Basarabia

Sursa: Trinitas tv & Youtube

Sfanta Taina a Spovedaniei - Lista de pacate.

Autor: Protos. Ioachim Parvulescu Sursa (foto):puterea.ro(foto)

Canonizarea Sfintei Magdalena de la Malainita, viata si minunile

Sursa:Youtube

Începutul Triodului, Dumunica vamesului si a fariseului, la Paraclisul mitropolitan din Chișinău

Sursa:www. trinitas.tv& mitropolia Basarabiei

FILE DE CATEHISM NR.1 DIN LUNA FEBRUARIE 2026

Cuvânt de felicitare și binecuvântare al Mitropolitului Basarabiei cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române – 24 ianuarie 2026. IPS Petru

Ziua de 24 ianuarie se înscrie în conștiința poporului român ca o lucrare a Proniei dumnezeiești, prin care istoria a fost așezată pe făgașul firesc al unității. Unirea Principatelor a fost rodul unei conștiințe trezite, al unei voințe adunate în jurul adevărului de neam și al unei înțelegeri adânci a faptului că poporul român, de pe ambele maluri ale Prutului, dăinuie prin comuniune. Pentru noi, românii din Basarabia, această zi are o rezonanță aparte. Dincolo de semnificația istorică, ea ne deschide calea către o adâncă aducere-aminte despre năzuința neîntreruptă, despre continuitatea și răbdarea unui neam. Căci aici, între Prut și Nistru, unitatea a fost purtată în inimă, chemată în rugăciune și mărturisită prin suferință. Din acest motiv, două veacuri de încercări, de dezrădăcinare și de prigoană nu au putut stinge această conștiință. Astăzi, într-un context istoric complex și adesea tulburat, vedem cum se reașază, cu pași siguri, legăturile firești dintre frați. Parcursul european asumat de Republica Moldova, apropierea fără precedent de Țara Mamă, eforturile comune ale instituțiilor statului, ale mediului academic, ale intelectualilor, ale societății civile și ale oamenilor de bună-credință arată că unitatea, în esența ei, a fost deja restabilită. Ceea ce se mai caută este forma ei deplină. Această mișcare adâncă a societății dovedește că generațiile tinere poartă în ele discernământ, demnitate și libertate lăuntrică. În această lucrare, Mitropolia Basarabiei și, în ansamblu, Biserica Ortodoxă Română din acest spațiu au avut și au o chemare esențială. Prin viața liturgică, prin eforturile pastorale, prin păstrarea memoriei martirice și prin fidelitatea față de Tradiția Bisericii Ortodoxe Române, acestea s-au dovedit a avea o lucrare de primă importanță în afirmarea identității noastre. Nu este întâmplător faptul că, în ultima perioadă, portavocile regimului de ocupație de la răsărit s-au arătat iritate de această renaștere a unității, deoarece încercările de a opri acest parcurs firesc nu mai găsesc teren roditor. Neputincioase s-au dovedit încercările de manipulare a tinerelor generații, care nu mai pot fi constrânse prin frică și minciună, precum și tentativele de instrumentalizare politică a structurilor religioase străine de tradiția și conștiința acestui pământ. Privind în lumina istoriei mântuitoare, nu ne este dat să facem prognoze, dar avem datoria să mărturisim adevărul. Suntem încredințați că Dumnezeu, prin rugăciunile și mijlocirile sfinților mucenici basarabeni, care au suferit pentru credință, pentru libertate și pentru unitatea neamului, va rândui din nou ca frații să locuiască împreună, asemenea zilelor binecuvântate ale Micii Uniri și ale împlinirii Marii Uniri. În această zi de sărbătoare națională, chemăm clerul și binecredinciosul popor român la rugăciune și la responsabilitate istorică, rugându-ne ca Dumnezeu să întărească curajul și brațul nostru, să lumineze mințile conducătorilor și să păstreze poporul român în pace, demnitate și unitate de credință și de simțire. Întru mulți ani binecuvântați, sub ocrotirea lui Dumnezeu și a sfinților neamului românesc! Cu arhierească binecuvântare, † PETRU Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa:Mitropolia Basarabiei

Praznicul Botezului Domnului, la Paraclisul Mitropolitan din Chișinău 19 ianuarie

Sursa: mitropolia basarabiei & Youtube

Preot Nicolae Dima. Explicarea Sfintei Liturghii.

Sursa:Youtube

Nașterea Domnului ( 7 ianuarie), sărbătorită după calendarul neîndreptat, la Paraclisul Mitropolitan

Sursa:Mitropolia Basarabiei

Concert de Colinde al Arhiepiscopiei Clujului – Live Cluj

Sursa:Youtube

Maica Siluana Cum putem să ne împăcăm cu noi înșine și cu Dumnezeu?

Sursa: Youtube

În Slujba binelui: „Să fim noi înșine un Sfântul Nicolae pentru cei din jur. preot Grigore

Sursa: Youtube/ TVR MOLDOVA

Mitropolitul Petru al Basarabiei: Pastorala la sărbătoarea Nașterii Domnului (2025-2026)

† PETRU Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierească binecuvântare! „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14) În această profeţie se cuprinde taina pe care astăzi, și an de an, o prăznuim cu cutremur şi cu bucurie. Dumnezeu Se face Om, Cel necuprins Se lasă cuprins, Cel fără de început intră în istorie, pentru ca istoria omului să fie mântuită. Naşterea Domnului nu este o simplă comemorare a unui eveniment trecut, ci intrarea veşniciei în prezentul nostru, o deschidere a cerului către pământ, prin care întreaga creaţie este chemată la înnoire. În peştera Betleemului ni se descoperă o iubire care Se dăruieşte. Pruncul culcat în iesle vine în mijlocul nostru ca să ne vindece rănile păcatului prin smerenia și dragostea Sa. De aceea, Biserica Îl cântă și slăvește cu uimire: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.” (Condacul Naşterii Domnului). „Astăzi” nu este doar o indicaţie temporală, ci un cuvânt al actualităţii veşnice: astăzi Se naşte Hristos în viaţa lumii, astăzi Se oferă omului posibilitatea de a lucra desăvârșirea. Sfântul Ioan Evanghelistul aşază temelia teologică a acestei sărbători prin cuvinte de o adâncime inexprimabilă: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi.” (Ioan 1, 14). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ne mântuieşte de la distanţă, ci intrând în condiţia noastră, asumându-Şi fragilitatea firii omeneşti, afară de păcat. În Pruncul din Betleem se întâlnesc cerul şi pământul, veşnicia şi clipa, slava dumnezeiască şi vocația omenească. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitor tâlcuieşte această minune spunând că: „Pentru aceea S-a făcut Fiu al Omului și Om Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu și Tatăl, ca să facă dumnezei și fii a lui Dumnezeu pe oameni.”¹ Așadar, Naşterea Domnului aduce cu sine o binecuvântare care depăşeşte înţelegerea noastră. Ea aşază pacea ca dar, nu ca simplă absenţă a conflictului, ci ca stare de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele. Îngerii vestesc păstorilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Pacea care se naşte în noaptea Betleemului izvorăşte din prezenţa lui Hristos şi se prelungeşte în inimile celor care Îl primesc. Pentru aceea, această sărbătoare nu poate fi trăită autentic fără întoarcere lăuntrică, fără pocăinţă şi fără dorinţa sinceră de a ne lăsa schimbaţi de harul lui Dumnezeu. Taina Naşterii Domnului ne descoperă, totodată, sfinţenia familiei. Fiul lui Dumnezeu Se naşte într-o familie, asumând ascultarea şi creşterea firească în casa din Nazaret. Maica Domnului, prin curăţia şi disponibilitatea ei deplină faţă de voia lui Dumnezeu, devine poarta prin care mântuirea intră în lume. Dreptul Iosif, prin ascultarea şi fidelitatea sa, arată că adevărata paternitate se trăieşte în responsabilitate şi jertfă. Din acest motiv, Sfântul Grigorie de Nazianz ne învață că „ceea ce nu este asumat nu este vindecat”², înțelegând că prin asumarea vieţii de familie, Hristos vindecă şi sfinţeşte relaţiile dintre oameni. În acest duh, Biserica priveşte cu responsabilitate şi cu multă nădejde către anul care vine, rânduit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An Omagial al pastoraţiei familiei creştine şi An Comemorativ al sfintelor femei din calendar. Mironosiţele, muceniţele, cuvioasele, soţiile şi mamele sfinte din neamul nostru sunt chipuri ale credinţei trăite în discreţie, fidelitate şi jertfă. Ele ne-au arătat în chip desăvârșit că sfinţenia nu este rezervată unor situaţii excepţionale, ci se naşte din împlinirea zilnică a poruncilor lui Dumnezeu. Mama creştină este inima familiei şi prima catehetă a copilului. Prin rugăciunea ei, prin cuvântul rostit cu blândeţe şi prin exemplul vieţii, ea aşază temelia credinţei în sufletul celor mici. În acest sens, femeia creştină este chemată să fie purtătoare de viaţă şi de sens, asemenea Maicii Domnului, care a păstrat şi a adâncit în inimă toate cele bineplăcute ale lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai arată că „nimic nu este mai puternic decât o mamă care se roagă”³, pentru că rugăciunea ei se uneşte cu dragostea şi cu responsabilitatea pentru cei cărora le-a dăruit viață Trăim însă într-o societate marcată de fragmentare şi nesiguranţă, în care multe familii se destramă pentru că nu mai au ca temelie Evanghelia lui Hristos. Relativizarea valorilor, individualismul accentuat şi lipsa dialogului în caminul familial subminează comuniunea dintre soţi şi dintre părinţi şi copii. În acest context, Naşterea Domnului devine un apel la reîntoarcere la casa zidită pe stânca credinţei, la rugăciunea comună, la asumarea jertfei ca mod de existenţă. Familia care Îl primeşte pe Hristos devine spaţiu de vindecare şi de împlinire, o „biserică mică” în care se învaţă iubirea şi iertarea. Mitropolia Basarabiei îşi asumă această misiune nu doar prin cuvânt, dar mai ales prin faptă. Prin Misiunea Socială „Diaconia” şi prin numeroasele iniţiative sociale din parohii, Biserica este aproape de cei aflaţi în nevoie: copii lipsiţi de sprijin, mame singure, familii încercate şi bătrâni rămaşi fără ajutor. Această lucrare filantropică fiind o prelungire firească a Liturghiei în viaţa concretă a oamenilor, așa cum subliniază Sfântul Apostol Iacov: „Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iacov 2, 17). Preaiubit popor al lui Dumnezeu, Privind spre anul ce vine, aducem aminte că între sfintele femei canonizate în anul acesta de către Sfântul Sinod se află şi Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, cu ziua de prăznuire la 24 mai, originară din Basarabia. Mărturia ei se adaugă unei pleiade de cuvioşi, mucenici şi mărturisitori pe care acest pământ i-a dăruit Bisericii, arătând că Basarabia nu este doar un spaţiu al suferinţei istorice, ci şi un pământ roditor de sfinţenie. În acelaşi timp, anul 2026 a fost proclamat de către Arhiepiscopia Chișinăului drept Anul omagial „Mitropolitul Antonie Plămădeală”, ierarh de aleasă ţinută duhovnicească şi intelectuală, fiu al Basarabiei şi slujitor devotat al Bisericii şi al neamului. Cinstirea memoriei sale este o datorie morală şi eclezială, izvorâtă din iubirea sa deplină şi statornică faţă de Biserică şi faţă de neamul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, cărora şi-a închinat întreaga viaţă. Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, Naşterea Domnului ne cheamă să devenim şi noi „peşteri” curate, în care Hristos să Se poată sălăşlui. Să întâmpinăm acest mare praznic cu inimă împăcată, cu brațele deschise şi cu sufletele luminat de rugăciune. Să fim unii lângă alţii, purtându-ne poverile în dragoste, pentru ca bucuria Crăciunului să nu rămână doar o emoţie trecătoare, ci să se prefacă într-un mod de viaţă. Fie ca Pruncul născut în Betleem să aducă pace familiilor, întărire celor încercaţi şi nădejde celor deznădăjduiţi. Fie ca binecuvântarea Sa să se reverse peste Basarabia noastră, peste clerul şi credincioşii ei, dăruindu-ne unitate, statornicie şi roadă bună în toate. Cu arhierească dragoste şi binecuvântare, vă dorim tuturor Crăciun luminat, plin de har, pace şi bucurie mântuitoare, întru Hristos Domnul, Cel născut pentru mântuirea noastră! † Petru Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor