vineri, 10 iulie 2026
Sfinții Martiri Militari, ocrotitori ai Armatei Române, vor avea o zi de cinstire in comun
Sfinții Martiri Militari, cinstiți de Biserică drept ocrotitori ai Armatei Române și modele de mărturisire a credinței, vor avea o zi comună de prăznuire în calendar.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit miercuri ca în data de 26 octombrie să fie marcată sărbătoarea Soborului Sfinților Martiri Militari. Au fost aprobate de asemenea, textelor liturgice ale sărbătorii.
În Sinaxarul aprobat de Sfântul Sinod se arată că noua sărbătoare îi reunește pe toți sfinții militari care au mărturisit credința în Hristos și au primit cununa muceniciei.
Între sfinții pomeniți în cadrul Soborului se află Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, martor al Răstignirii Domnului, precum și marii mucenici militari cinstiți în întreaga lume ortodoxă. În total, sunt 20 de sfinți militari martiri pomeniți în cadrul acestei sărbători.
Legătura cu istoria românilor
În text se amintește de legătura unora dintre acești sfinți cu istoria românilor. De asemenea, este evocată tradiția potrivit căreia Sfinții Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie și Procopie au sprijinit în chip minunat oștile lui Ștefan cel Mare.
„Sfântul Gheorghe a fost considerat, încă din secolul al 15-lea, apărător al oștirii Moldovei și este și astăzi ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române”, au precizat autorii Sinaxarului.
În sobor sunt incluși și martirii daco-romani din primele veacuri creștine, între care Sfinții Iuliu Veteranul, Isihie, Dasie și Marele Mucenic Nichita.
Modele pentru militari și credincioși
În textul aprobat de Sfântul Sinod este evidențiată viața acestor sfinți, care arată posibilitatea sfințirii și în cadrul slujirii militare.
„Ei sunt modele vrednice pentru toți credincioșii, dar mai ales pentru militari și pentru toți cei care lucrează în cadrul forțelor armate, dovedind că viața în Hristos se poate împlini în cei ce au ales această profesie și poate aduce bogate roade duhovnicești”.
Noua sărbătoare a fost rânduită și în contextul apropierii dintre Ziua Armatei Române și sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, „ca o mărturie a conlucrării Bisericii și Armatei întru păstrarea identității și virtuților poporului român dreptcredincios”.
O sărbătoare similară există și în Patriarhia Ecumenică, unde Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Constantinopolului a aprobat în anul 2019 instituirea „Soborului Sfinților Militari”, cu zi de prăznuire în data de 8 iulie.
Foto credit: Facebook / Mănăstirea Putna
Sursa:https://basilica.ro/sfintii-martiri-militari-zi-comuna-cinstire/
sâmbătă, 20 iunie 2026
Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Chișinăului și-a început activitatea. Ședință de constituire prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan
Marți, 16 iunie 2026, la Centrul Eparhial Chișinău, s-a desfășurat ședința extraordinară de constituire a noii componențe a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Chișinăului, organism deliberativ care are drept competență analizarea și soluționarea problemelor administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei.
Evenimentul a debutat prin săvârșirea Sfintei Liturghii în Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul”, de către clericii cu cea mai mare vechime în preoție, dintre membrii noii Adunări Eparhiale. În continuare, un sobor de preoți a oficiat slujba de Te Deum, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului și de Mitropolit al Basarabiei, și a Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
Lucrările ședinței de constituire au avut loc în Sala „Mitropolit Gurie Grosu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan și au fost prezidate de Înaltpreasfinția Sa.
În cadrul ședinței au fost validați membrii aleși ai Adunării Eparhiale pentru noul mandat, fiind totodată desemnați reprezentanții Arhiepiscopiei Chișinăului în Adunarea Națională Bisericească pentru perioada 2026–2030. De asemenea, au fost numiți membrii Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului, precum și membrii Consistoriului Eparhial și ai Consistoriului Mitropolitan.
Momentul constituirii noii Adunări Eparhiale marchează începutul unui nou ciclu de activitate administrativă și pastorală în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului, într-un context în care Mitropolia Basarabiei își continuă lucrarea de consolidare instituțională, dezvoltare misionară și apropiere de nevoile clerului și credincioșilor din Republica Moldova.
La finalul întâlnirii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de apreciere clericilor și mirenilor prezenți, mulțumindu-le pentru râvna, dragostea și osteneala pe care o depun în slujirea Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia și îndemnându-i să continue, cu aceeași dăruire, lucrarea încredințată spre folosul comunităților pe care le reprezintă.
Sursa:mitropolia basarabiei.md
duminică, 24 mai 2026
sâmbătă, 11 aprilie 2026
Alergăm după focul Haric și uităm că Hristos a Înviat
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=AGJL22wRLgo ( Autor Marcela Dedin)
miercuri, 8 aprilie 2026
PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2026
Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor
din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei,
har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhierească binecuvântare!
Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici,
iubiți credincioși și credincioase,
Hristos a Înviat!
În această noapte sfântă, Învierea Domnului străbate veacurile, chemându-ne la o viață nouă, într-o veșnică comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Mormântul gol al Mântuitorului este mărturia biruinței asupra morții: „Cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Fiecare dintre noi, clerici sau mireni, suntem chemați să fim părtași la această biruință, trăind bucuria Învierii prin fapte și prin împreună-rugăciune.
Omul care crede în Hristos cel Înviat nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele său. El își trăiește vocația de mărturisitor al luminii, de purtător al păcii și de slujitor al adevărului.
De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul, marele dascăl și teologhisitor, vede în Înviere începutul unei creații noi, prin care omul este chemat să fie părtaș la viața veșnică, căci atunci când „virtuţile sunt îndeplinite, nădejdea învierii s-a dăruit prin învierea lui Hristos;”¹
Așadar, Învierea Domnului este fundamentul credinței și unității noastre. Ea ne reamintește, an de an, că fiecare comunitate, fiecare parohie, fiecare așezământ monahal și fiecare suflet constituie un mădular de mare preț din Trupul Tainic al lui Hristos, care „ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.”.²
Aceste înțelesuri să ne deschidă inima către taina cea mare a mântuirii, căci prin Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului și a deschis pentru fiecare om calea către învierea cea de obște și către împărăția cea neclintită.
Preaiubiți frați și surori întru Domnul,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se revarsă în viața con-cretă a credincioșilor, modelând familia, comunitatea și întreaga societate. În această perspectivă, anul acesta, dedicat pastorației familiei și comemorării sfintelor femei din calendar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce în prim-plan rolul fundamental al familiei creștine.
Familia rămâne, în veșnicie, temeiul credinței, al rugăciunii, al iubirii și al iertării, valori care sunt transmise din generație în generație. Totuși, constatăm cu regret că, în multe sate și orașe din Republica Moldova, unele familiile trăiesc experiența despărțirii, părinții fiind nevoiți să plece peste hotare pentru a asigura cele necesare traiului.
Această realitate aduce adesea singurătate copiilor și bătrânilor, dar și provocări majore în educația morală și religioasă a tinerei generații. În acest context, Biserica are rolul vital de a oferi sprijin duhovnicesc și mângâiere, comuniune și solidaritate, pentru ca fiecare credincios, indiferent de vârstă, să afle înțelegere, consiliere și sprijin.
În același context, familia creștină este chemată să devină o mică biserică, un spațiu în care Hristos să fie prezent prin rugăciune comună, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin cultivarea principiilor evanghelice. Acolo unde familia se roagă împreună, credința prinde rădăcini adânci, iar copiii cresc într-un mediu care le oferă repere stabile și modele autentice de viețuire creștină.
Un loc aparte în această lucrare îl ocupă femeile credincioase, care, de-a lungul istoriei mântuirii, au fost purtătoare ale credinței și modele de jertfelnicie. Primele vestitoare ale Învierii au fost femeile mironosițe, care, cu dragoste și curaj, au mers la mormântul Domnului și au primit vestea cea mare a biruinței asupra morții.
Și în istoria neamului nostru întâlnim numeroase femei care au păstrat credința în vremuri grele, transmițând-o mai departe generațiilor pe care le-au născut. În Basarabia, în anii prigoanei și ai regimului ateu, multe mame, bunicuțe și fiice au fost adevărate măturisitoare ale tradiției creștine, învățându-i pe copii rugăciunea neîncetată, semnul Sfintei Cruci și dragostea față de Dumnezeu.
Cel mai recent exemplu este Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, canonizată recent de către Patriarhia Română, la propunerea noastră, care, deși a avut o viață plină de suferință, a ajuns la înalta măsură a sfințeniei.
De aceea, în societatea contemporană, rolul femeii creștine este esențial. Ea este mamă, educatoare, sprijin al familiei și, adesea, pilon de echilibru în viața comunității. Prin grija față de copii, prin rugăciune și prin dăruire, femeia contribuie la formarea unei generații capabile să trăiască valori sănătoase.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
De sărbătoarea Învierii Domnului, privim nu doar spre biruința asupra morții, dar mai ales spre drumul Crucii care a precedat această biruință. Mântuitorul ne-a arătat că nu există Înviere fără Cruce, iar suferința purtată cu credință devine izvor de înnoire și de mântuire.
Neamul nostru din Basarabia cunoaște bine această realitate. De-a lungul veacului trecut, credincioșii acestor ținuturi au trecut prin încercări grele, care au lăsat urme adânci în memoria colectivă. Foametea, deportările, prigoana împotriva credinței și a identității naționale au reprezentat momente de mare cumpănă.
În anii de restriște ai regimului totalitar, multe familii au fost despărțite, iar gospodăriile au rămas pustii. Oameni nevinovați au fost ridicați în toiul nopții și duși departe de locurile natale, în regiuni îndepărtate, unde frigul, foamea și munca silnică au pus la încercare rezistența lor fizică și sufletească.
Sărbătoarea Învierii ne cheamă, așadar, să fim conștienți de responsabilitatea prezentului, să fim păstrători ai credinței strămoșești, susținători ai familiilor, sprijinitori ai comunității și mărturisitori ai Învierii prin fapte concrete, ascultători față de ierarhii și față de duhovnicii noștri.
Deopotrivă, pe preoți îi îndemnăm să facă ascultare și să rămână uniți în jurul Chiriarhului lor și al Sfântului Altar, având încredințarea că, prin ascultare și unitate, Dumnezeu desăvârșește și binecuvântează orice lucrare.
Dreptmăritori creștini,
În aceste zile luminate de bucuria Sfintelor Paști, Vă îndemnăm să primiți bucuria Învierii în casele și în inimile dumneavoastră, să o păstrați prin rugăciune și prin fapte bune și să o împărtășiți celor din jur prin gesturi de bunătate.
Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile.
Cu părintească dragoste și cu binecuvântare arhierească, Vă adresăm tuturor salutul pascal care a străbătut veacurile și care rămâne temelia bucuriei noastre creștinești:
Hristos a Înviat!
Al vostru, către Hristos-Domnul,
pentru tot binele rugător,
† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2026.
Note:
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Apologeticum, București, 2005, p. 130
Sfântul Nicolae Cabasila, Tratat despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2014, p. 63
vineri, 3 aprilie 2026
duminică, 15 martie 2026
Pomenirea Preoților deportați în Siberia, precum și pomenirea generalului Stan Poetaș, omagiați prin inaugurarea unui monument pe malul Nistrului
La Otaci, pe malul Nistrului, a fost inaugurat vineri un monument dedicat generalului român Stan Poetaș și preoților basarabeni din județul Soroca deportați în Siberia de regimul sovietic.
Manifestarea a reunit istorici, reprezentanți ai societății civile, clerici și localnici veniți să comemoreze un tragic eveniment din istoria Basarabiei.
Inițiativa edificării monumentului aparține Asociația Monumentum, organizație cunoscută pentru proiectele sale de recuperare a memoriei istorice românești din Republica Moldova.
Edificiul a fost amplasat într-un loc simbolic: Potrivit mărturiilor istorice, acolo, în 1945, mai mulți preoți români din nordul Basarabiei au fost legați de o cruce înainte de a fi urcați în trenurile deportării.
„Noul monument reconstituie memoria acelor evenimente tragice și poartă numele a 60 de clerici deportați, precum și ale eroilor căzuți în luptele din 1919 și 1944”, au transmis inițiatorii proiectului.
Stan Poetaș
Stan Poetaș a fost unul dintre generalii armatei române implicați în apărarea Basarabiei în perioada de după Primul Război Mondial.
El a avut un rol important în consolidarea administrației românești în nordul provinciei și în menținerea ordinii într-o regiune aflată atunci la granița unor interese geopolitice contradictorii.
Generalul Poetaș a murit în 1919 în timpul unei misiuni militare în zona Nistrului, devenind una dintre figurile simbol ale armatei române în Basarabia.
În memoria colectivă din Basarabia, numele său este asociat cu eforturile de stabilizare a provinciei după Unirea din 1918.
Sursa:https://basilica.ro & Faccebook
Album foto:
duminică, 1 martie 2026
Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica 1- din Postul Mare ( a Ortodoxiei) din anul 2026
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
În lumina duhovnicească a începutului Sfântului și Marelui Post, Biserica ne pune înainte, ca prim popas al urcușului nostru spre Înviere, Duminica Ortodoxiei – prăznuirea biruinței dreptei credințe asupra tuturor ereziilor sau rătăcirilor și, în chip deosebit, Duminica restabilirii solemne a cultului sfintelor icoane la Constantinopol în anul 843.
Pentru a înțelege deplin această biruință, se cuvine să amintim, fie și pe scurt, drumul anevoios parcurs de Biserică în secolele VIII-IX.
În acea vreme, împărați precum Leon al III-lea Isaurul și Constantin al V-lea Copronimul, confruntați cu presiuni politice și militare din partea popoarelor vecine și dorind o cooperare cu popoare necreștine din Răsărit, au declanșat o luptă aprigă împotriva cinstirii icoanelor. Această încercare de compromis politico-religios a provocat o rană adâncă în viața credincioșilor și a monahilor Constantinopolului.
Sub purtarea de grijă a două împărătese cu viață sfântă, Irina și Teodora, Dumnezeu a rânduit formularea credinței ortodoxe privind cultul icoanelor.
Astfel, la Niceea, în anul 787, Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic au stabilit dogma cinstirii icoanelor, iar în anul 843, prin sinodul convocat la Constantinopol și prin proclamarea făcută de către Patriarhul Metodie, Ortodoxia a biruit deplin. Din acel moment, prima duminică a Postului Mare a devenit sărbătoarea triumfului dreptei credințe.
Două mari împărătese, două femei cu viață sfântă – Irina și Teodora, au reușit să împlinească, în chip minunat, voia lui Dumnezeu, într-o perioadă a istoriei în care, din păcate, unii bărbați împărați au devenit prigonitori ai sfintelor icoane.
Sfântul Ioan Damaschin – „trâmbița Duhului Sfânt împotriva iconoclaștilor” – spunea în secolul al VIII-lea: „Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Care S-a făcut materie pentru mine”1. Iar Sfântul Teodor Studitul, în secolul al IX-lea, confirmă același adevăr al credinței potrivit căruia „Cel nevăzut S-a făcut văzut pentru ca noi, văzând întipărirea Lui, să dorim asemănarea cu El”2.
Astfel, icoana devine fereastră spre Împărăția lui Dumnezeu, loc al prezenței harului, chemare la sfințenie și mărturisire a adevărului că Hristos este „Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Coloseni 1, 15).
În lumina acestor învățături, Duminica Ortodoxiei este un prilej de adâncă recunoștință față de mărturisitorii dreptei credințe – ierarhi, monahi, teologi și mulțime de credincioși cu viață curată – care au apărat adevărul chiar cu prețul vieții. Ei reprezintă „norul cel mare de mărturii” (cf. Evrei 12, 1) care ne însoțește și astăzi pe calea postului și a pocăinței.
Omul este icoana vie a lui Dumnezeu
Duminica Ortodoxiei ne arată că omul este icoana vie a lui Dumnezeu, creat după chipul Său (cf. Facerea 1, 26), chemat să reflecte în această lume iubirea, curăția și slava Celui ce l-a zidit. Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă: „Cinstește-L pe Dumnezeu prin tine însuți, căci tu ești chipul Lui”3.
Icoana sfinților nu este doar o amintire, ci o mărturie vie a împlinirii omului, o dovadă că harul poate transfigura o viață obișnuită și o poate ridica la asemănarea cu Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Cinstea adusă icoanei trece la prototip”4, iar cinstea adusă sfinților trece la Dumnezeu. Așadar, icoana ne descoperă două mari adevăruri:
cine este Dumnezeu pentru om: Cel ce S-a făcut văzut, apropiat, adică Dumnezeu Omul;
cine poate deveni omul în relația cu Dumnezeu: asemenea lui Dumnezeu prin har, lumină și sfințenie.
Privind icoana, înțelegem că fiecare chip omenesc este chemat la viața veșnică. Într-o lume care adesea umilește, manipulează sau estompează valoarea persoanei, Biserica apără și afirmă valoarea unică și eternă în fiecare om: copil, bătrân, bolnav, refugiat, singur, marginalizat, deoarece el este o icoană a lui Dumnezeu, iar în cei mai smeriți strălucește cu adevărat chipul lui Hristos (cf. Matei 25, 40).
În anul 2026, declarat de către Sfântul Sinod ca fiind „Anul omagial al pastorației familiei creștine” și „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame)”, suntem chemați să privim cu mai multă atenție la demnitatea chipului omenesc luminat de har: în familie, în jertfa discretă a mamelor, în dăruirea soțiilor și în statornicia femeilor credincioase care țin aprinsă flacăra iubirii în casele lor.
În acest an comemorativ, Biserica a adăugat în calendarul liturgic și 16 sfinte femei, canonizate în anul precedent (2025) de către Sfântul Sinod, care, prin viețile lor luminate și mărturisitoare, au intrat în soborul sfinților din ceruri.
Totodată, pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii și au apărat adevărul credinței cu toată ființa lor de-a lungul vremii, între acestea numărându-se și împărătesele Irina și Teodora, prin care Dumnezeu a lucrat biruința Bisericii asupra ereziei iconoclasmului. Ele au purtat greutatea vremurilor cu inimă curajoasă și cu dragoste neclintită pentru Hristos, devenind chipuri luminoase ale mărturisirii credinței și modele de trăire pentru toți credincioșii.
Prin ele și prin toți sfinții contemporani – părinți duhovnicești, mărturisitori și slujitori neobosiți – înțelegem că adevărata sfințenie se naște în inimă, acolo unde iubirea, iertarea și împăcarea restaurează chipul lui Dumnezeu cel milostiv din fiecare dintre noi.
Astăzi prăznuim triumful Ortodoxiei, care înseamnă biruință a dreptei credințe vii, deoarece credința trebuie și trăită, nu doar mărturisită. Ortodoxie înseamnă dreaptă credință, dar și dreaptă înțelegere; dreaptă gândire, dar și dreaptă slăvire; dreaptă reprezentare (iconografie), dar și dreaptă cântare (imnografie); dreaptă nevoință (asceză), dar și dreaptă socoteală sau măsură (discernământul, virtutea tuturor virtuților, cum au văzut-o părinții Bisericii).
Văzându-le și punându-le la inimă pe acestea, înțelegem că Ortodoxia este și dreapta vedere a lui Dumnezeu, care ne îndreaptă și propria noastră gândire și vedere ca ființe create după chipul Său cel sfânt. Ea ne îndreaptă propria creștere duhovnicească și slăvire a Celui care ne-a dăruit viață; ne îndreaptă propria evlavie și pocăință, dar și asceză și rugăciune, credință și trăire adevărată.
Ortodoxia nu este altceva decât firea umană sfințită, așa cum ni s-a făcut cunoscut nouă prin Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
Pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii
Dacă icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu, icoana fratelui sau a surorii care se află în suferință ne arată modul concret în care putem dobândi această slavă.
Iubirea față de aproapele este lumina Ortodoxiei în viața de zi cu zi. Sfântul Apostol Ioan ne întreabă, zicând: „Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?” (1 Ioan 3, 17). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Vrei să cinstești trupul lui Hristos? Nu îl disprețui când îl vezi flămând sau gol”5.
Filantropia este, așadar, icoana vie a credinței noastre. Ea nu este doar un simplu gest social, ci o lucrare a Duhului, o prelungire a iubirii lui Dumnezeu în lume. Astfel, Duminica Ortodoxiei devine ziua în care Biserica întreagă își întinde mâna spre cei încercați: oameni împovărați de multe lipsuri și suferințe, comunități aflate în dificultate, misiuni care își poartă crucea în locuri grele și parohii care trăiesc cu resurse puține, dar cu nădejde mare.
Ca în fiecare an, în această duminică binecuvântată se organizează o colectă destinată Fondului Central Misionar, rânduit de către Sfântul Sinod ca formă de solidaritate în viața Bisericii. Acest fond sprijină lucrarea social-filantropică și misionară a Bisericii noastre, ajutând:
eparhiile, parohiile și mănăstirile aflate în dificultate;
familiile vulnerabile, copiii lipsiți de sprijin și persoanele aflate în suferință;
programele educaționale, social-filantropice și social-misionare;
comunitățile din zone defavorizate, care au nevoie de întărire și speranță.
Prin această lucrare binecuvântată, fiecare creștin se face părtaş la viața și la nevoile Bisericii, „ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Corinteni 12, 25). În darul fiecărui creștin ortodox, fie el mic sau mare, se află puterea de a restaura o icoană vie: un chip de om întristat, un copil în lipsuri, un bătrân însingurat, o parohie aflată în grea încercare.
Icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu
În această Duminică a Ortodoxiei să ne apropiem de sfintele icoane cu inimă curată, descoperind în ele frumusețea chemării pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare dintre noi. Să privim, cu aceeași evlavie, și către chipul semenului nostru aflat în nevoie și să-l sprijinim după putere, ca pe o mărturie vie a iubirii lui Hristos.
La acest întâi popas duhovnicesc al Postului Mare, să ne străduim a ne asemăna tot mai mult cu Domnul Iisus Hristos, Chipul Tatălui și izvorul sfințeniei noastre. În aceste zile binecuvântate, fiecare dintre noi este chemat să arate lumina credinței prin faptele sale, „așa încât, văzând (oamenii – n.n.) faptele noastre cele bune, să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
Mulțumindu-vă pentru dărnicia arătată în toți anii pentru realizarea Fondului Central Misionar, cu părintească iubire, vă adresăm tuturor binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!” (2 Corinteni 13, 13).
Textul este semnat de Patriarhul Daniel împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Sursa: https://mitropoliabasarabiei.md
miercuri, 25 februarie 2026
miercuri, 11 februarie 2026
sâmbătă, 7 februarie 2026
luni, 2 februarie 2026
vineri, 30 ianuarie 2026
sâmbătă, 24 ianuarie 2026
Cuvânt de felicitare și binecuvântare al Mitropolitului Basarabiei cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române – 24 ianuarie 2026. IPS Petru
Ziua de 24 ianuarie se înscrie în conștiința poporului român ca o lucrare a Proniei dumnezeiești, prin care istoria a fost așezată pe făgașul firesc al unității. Unirea Principatelor a fost rodul unei conștiințe trezite, al unei voințe adunate în jurul adevărului de neam și al unei înțelegeri adânci a faptului că poporul român, de pe ambele maluri ale Prutului, dăinuie prin comuniune.
Pentru noi, românii din Basarabia, această zi are o rezonanță aparte. Dincolo de semnificația istorică, ea ne deschide calea către o adâncă aducere-aminte despre năzuința neîntreruptă, despre continuitatea și răbdarea unui neam. Căci aici, între Prut și Nistru, unitatea a fost purtată în inimă, chemată în rugăciune și mărturisită prin suferință. Din acest motiv, două veacuri de încercări, de dezrădăcinare și de prigoană nu au putut stinge această conștiință.
Astăzi, într-un context istoric complex și adesea tulburat, vedem cum se reașază, cu pași siguri, legăturile firești dintre frați. Parcursul european asumat de Republica Moldova, apropierea fără precedent de Țara Mamă, eforturile comune ale instituțiilor statului, ale mediului academic, ale intelectualilor, ale societății civile și ale oamenilor de bună-credință arată că unitatea, în esența ei, a fost deja restabilită. Ceea ce se mai caută este forma ei deplină. Această mișcare adâncă a societății dovedește că generațiile tinere poartă în ele discernământ, demnitate și libertate lăuntrică.
În această lucrare, Mitropolia Basarabiei și, în ansamblu, Biserica Ortodoxă Română din acest spațiu au avut și au o chemare esențială. Prin viața liturgică, prin eforturile pastorale, prin păstrarea memoriei martirice și prin fidelitatea față de Tradiția Bisericii Ortodoxe Române, acestea s-au dovedit a avea o lucrare de primă importanță în afirmarea identității noastre.
Nu este întâmplător faptul că, în ultima perioadă, portavocile regimului de ocupație de la răsărit s-au arătat iritate de această renaștere a unității, deoarece încercările de a opri acest parcurs firesc nu mai găsesc teren roditor. Neputincioase s-au dovedit încercările de manipulare a tinerelor generații, care nu mai pot fi constrânse prin frică și minciună, precum și tentativele de instrumentalizare politică a structurilor religioase străine de tradiția și conștiința acestui pământ.
Privind în lumina istoriei mântuitoare, nu ne este dat să facem prognoze, dar avem datoria să mărturisim adevărul. Suntem încredințați că Dumnezeu, prin rugăciunile și mijlocirile sfinților mucenici basarabeni, care au suferit pentru credință, pentru libertate și pentru unitatea neamului, va rândui din nou ca frații să locuiască împreună, asemenea zilelor binecuvântate ale Micii Uniri și ale împlinirii Marii Uniri.
În această zi de sărbătoare națională, chemăm clerul și binecredinciosul popor român la rugăciune și la responsabilitate istorică, rugându-ne ca Dumnezeu să întărească curajul și brațul nostru, să lumineze mințile conducătorilor și să păstreze poporul român în pace, demnitate și unitate de credință și de simțire.
Întru mulți ani binecuvântați, sub ocrotirea lui Dumnezeu și a sfinților neamului românesc!
Cu arhierească binecuvântare,
† PETRU
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
Sursa:Mitropolia Basarabiei
joi, 22 ianuarie 2026
miercuri, 14 ianuarie 2026
vineri, 9 ianuarie 2026
joi, 1 ianuarie 2026
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sfinții Martiri Militari, ocrotitori ai Armatei Române, vor avea o zi de cinstire in comun
Sfinții Martiri Militari, cinstiți de Biserică drept ocrotitori ai Armatei Române și modele de mărturisire a credinței, vor avea o zi comu...
-
Miercuri, 17 septembrie 2025, la Catedrala eparhială „Sfântul Ierarh Dionisie și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Cahul, Episcopia Basarab...













