Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea minții sau rugăciunea inimii

ÎNVĂȚĂTURA SĂNĂTOASĂ❗️ - Pr. Daniel Avram [25.02.2024]

Mitropolitul Basarabiei: Cuvânt pastoral la aniversarea a 166 de ani de la Unirea Principatelor Române!

Iubiți slujitori ai Sfintelor Altare, Preaiubiți frați și surori în Hristos Domnului, Astăzi, când clopotele bisericilor noastre răsună în întreaga Patriarhie, chemându-ne la împreună rugăciune și recunoștință, prăznuim un moment ce strălucește ca o stea călăuzitoare pe cerul istoriei noastre: 166 de ani de la Unirea Principatelor Române. Este ziua în care fiii Moldovei și ai Țării Românești s-au îmbrățișat ca frați, sub același steag și aceeași credință, așezând piatra de temelie a statului român modern. Această Unire nu a fost un simplu act administrativ sau politic; a fost o liturghie a neamului, o lucrare a Proniei dumnezeiești, pecetluită cu jertfele, lacrimile și rugăciunile unui popor care, de-a lungul veacurilor, nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și dorința de a rămâne întreg și unit. Pe altarul acestei Uniri au fost aduse nu doar strategii și decizii politice, ci și inimi care au ars pentru unitatea de credință, de limbă și de neam. Frați români basarabeni, să nu uităm că noi, cei ce viețuim între Prut și Nistru, purtăm în suflet povara, dar și binecuvântarea unei istorii pline de încercări. Basarabia a fost adesea smulsă din trupul țării-mamă, dar niciodată nu a putut fi smulsă din inima neamului. Jertfele înaintașilor noștri, clerici și mireni deopotrivă, au mărturisit că unitatea națională este mai mult decât un ideal – este un legământ sfânt, o cruce de purtat și o biruință de dobândit. Unirea din 1859 a fost începutul unei renașteri, dar ea nu s-a împlinit fără sacrificii. Să ne amintim de cei care și-au vărsat sângele, de cei care au fost prigoniți pentru că au îndrăznit să viseze la un neam unit, de cei care au trăit cu dorul țării în suflet, rugându-se neîncetat să vadă ziua reîntregirii. Să ne amintim că Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va rămâne un far al identității noastre, locul unde s-au păstrat nealterate credința, limba și dragostea de neam. Unirea Principatelor Române ne învață că puterea unui popor nu stă în bogății, ci în unitatea sa. Așa cum o familie este tare doar atunci când rămâne unită, la fel și un neam își păstrează identitatea atunci când toți fiii lui trăiesc, simt și luptă împreună pentru aceeași năzuință. Pentru noi, românii basarabeni, această zi nu este doar o sărbătoare a trecutului, ci o chemare la responsabilitate. Suntem chemați să continuăm jertfa înaintașilor noștri, păstrându-ne credința și identitatea în fața valurilor potrivnice ale istoriei. Să nu uităm că fiecare rugăciune rostită în limba română, fiecare slujbă săvârșită în duh românesc, fiecare cruce ridicată pe pământul Basarabiei este un act de mărturisire și un semn al biruinței noastre. Astăzi, în genunchi înaintea icoanelor și cu ochii inimii îndreptați spre cer, să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darul unității. Să ne rugăm pentru sufletele celor care, prin jertfa lor, ne-au dăruit această moștenire sfântă. Să cerem harul ca noi, cei de astăzi, să fim vrednici de chemarea noastră și să transmitem generațiilor viitoare flacăra unității, a credinței și a iubirii de neam. Căci, așa cum spunea Nicolae Iorga, „un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”. Fie ca noi, cei ce pășim pe urmele înaintașilor noștri, să rămânem neclintiți prin răbdare, puternici prin credință și dârzi prin unitate. Ne rugăm ca harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea Tatălui ceresc și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți, acum și pururea și în vecii vecilor! La mulți ani, români de pretutindeni! Să fim mândri de rădăcinile noastre și de tot ce am construit împreună! ♱ ÎPS Părinte PETRU, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa: https://mitropoliabasarabiei.md/mitropolitul-basarabiei-cuvant-pastoral-la-aniversarea-a-166-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane/

Patriarhul României ar putea vizita Republica Moldova.

Ierarhii din Mitropolia Basarabiei și-au exprimat dorința ca Patriarhul României să viziteze Republica Moldova. Ar putea fi prima vizită a unui patriarh român dincolo de Prut. Invitația a fost oficializată în urma Sinodului Mitropolitan care a avut loc joi la Chișinău. Sinodul și-a manifestat dorința de a adresa o invitație oficială Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a realiza o vizită istorică în Republica Moldova. Aceasta ar marca prima vizită a unui Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în Basarabia, subliniind și întărind legătura spirituală și identitară dintre cele două maluri ale Prutului, se arată în comunicatul de presă emis după ședința sinodală. Invitația este lansată în contextul istoric în care atât Patriarhia Română, cât și Mitropolia autonomă a Basarabiei aniversează un secol de existență. Patriarhul României și Mitropolia Basarabiei Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a avut un rol important în reactivarea Mitropoliei Basarabiei, susținând demersul în anii `90 din calitatea de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Din postura de Patriarh al României, Preafericirea Sa a revitalizat eparhiile de peste Prut prin organizarea de alegeri de ierarhi și apoi susținerea reconsolidării centrelor eparhiale și a catedralelor de la Chișinău, Bălți, respectiv Cahul. Patriarhul Daniel a încurajat totodată eparhiile limitrofe să colaboreze cu cele din Republica Moldova, în sprijinul credincioșilor basarabeni. De asemenea, mai mulți sfinți români care au trăit în Basarabia au fost canonizați în timpul Preafericirii Sale, începând cu Mitropolitul Iosif cel Milostiv (Naniescu), în 2017, și Episcopul Dionisie (Erhan) în 2018; apoi protoiereul martir Alexandru Baltaga, protosinghelul Iraclie Flocea, dar și arhimandritul Sofian (Boghiu) – canonizați în 2024. „Îi încredințăm pe toți credincioșii ortodocși din Republica Moldova că Biserica Ortodoxă Română, ca o mamă spirituală care nu își abandonează niciodată fiii, prin vrednicii ierarhi și preoți din cele trei eparhii basarabene, le va fi în continuare alături, susținându-i atât prin rugăciunile ei permanente, cât și prin susţinerea activităților concrete pastorale, social-filantropice și culturale din Mitropolia Basarabiei”, asigura în 2022 Părintele Patriarh, la trei decenii de la reactivarea mitropoliei. Patriarhul Daniel oferă un sprijin considerabil Mitropoliei Basarabiei și prin Statul român care le acordă aceleași drepturi salariale clericilor moldoveni, prin statutul de angajați ai Patriarhiei Române. De asemenea, prin Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, activitățile și evenimentele din Mitropolia Basarabiei se bucură de vizibilitate națională și internațională. Momentan, niciun Patriarh al României nu a vizitat Mitropolia Basarabiei. Cea mai importantă vizită recentă dincolo de Prut a fost a Mitropolitului Teofan, care a participat ca delegat al Patriarhului Daniel, la sfințirea Paraclisului Eparhial din Cahul, în anul 2022. Invitat și de Premierul Moldovei Și Premierul Dorin Recean l-a invitat în vara anului 2023 pe Patriarhul României în Republica Moldova. Prezent la aniversarea zilei de naștere a Părintelui Patriarh, premierul Moldovei i-a spus Preafericirii Sale că „este așteptat acasă, în Basarabia, la Chișinău. Acolo avem nevoie de un spirit autentic românesc, care vă caută și care încontinuu vrea să facă parte din Biserica mamă”. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Sursa:https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-ar-putea-vizita-republica-moldova/?sender_campaign=aOj92N&sender_ctype=email&sender_customer=08yV7vN&utm_campaign=Scrisoarea+cu+%C8%99tiri+bune+20%2F01&utm_medium=email&utm_source=newsletter

Patriarhul Daniel: Boboteaza, sărbătoarea prin care iubirea lui Dumnezeu se arată oamenilor.

Boboteaza 6/19 ianuarie.

Botezul Domnului, sau Boboteaza, „este sărbătoarea prin care iubirea lui Dumnezeu se arată oamenilor: iubirea Tatălui, Care îl vede Om în apele Iordanului pe Fiul Său cel veșnic”, a spus Patriarhul Daniel sâmbătă, înainte de a oficia slujba de Sfințire Mare a apei. La Botezul Domnului în Iordan, când s-a auzit din cer glasul lui Dumnezeu Tatăl, mărturisind despre dumnezeirea Fiului, „Dumnezeu a cuprins în iubirea Sa (și) umanitatea lui Hristos și pe toți oamenii care vor crede în Hristos și vor primi botezul în numele Sfintei Treimi”, a explicat Preafericirea Sa. „Atunci când glasul Tatălui din cer a zis: Acesta este Fiul meu cel iubit, pentru care am binevoit, nu s-a referit numai la dumnezeirea Fiului, ci și la umanitatea pe care El a luat-o. Când a zis: Acesta este Fiul meu cel iubit, S-a referit și la natura omenească pe care a luat-o Iisus pentru a o ridica, a o sfinți și a îndumnezei.” Botezul Domnului este „o sărbătoare care actualizează propriul nostru botez în numele Sfintei Treimi”, a mai spus Preafericirea Sa. Pe lângă iertarea păcatelor, „botezul ne dăruiește începutul unei vieți noi: viața în Hristos sau în Duhul Sfânt”. Sărbătoarea care actualizează propriul nostru botez: „Această viață nouă este început de viață veșnică. Viața veșnică nu este viața de după moarte, cum greșit se înțelege uneori. Viața veșnică este comuniunea oamenilor cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și începe odată cu botezul. Sfântul Vasile cel Mare spune că nu primim prin botez doar iertarea păcatelor, ci și harul înfierii, devenind fii ai lui Dumnezeu după har, prin Duhul Sfânt”, a continuat Preafericirea Sa. Iar „botezul este Sfânta Taină de temelie a vieții duhovnicești. Fără botez nu se pot primi celelalte Sfinte Taine în Biserică. Temelia tuturor Sfintelor Taine este Sfântul Botez săvârșit în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a mai explicat Părintele Patriarh Daniel. „Ce se realizează prin botezul în numele Sfintei Treimi? Se realizează, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, răstignirea noastră împreună cu Hristos și învierea noastră împreună cu Hristos – taina Crucii și taina Învierii în viața noastră.” De aceea, „noi prăznuim, la sărbătoarea Botezului Domnului, atât Botezul Domnului în apele Iordanului, cât și înnoirea, amintirea și înnoirea propriului nostru botez. Sursa:https://basilica.ro/patriarhul-daniel-boboteaza-sarbatoarea-prin-care-iubirea-lui-dumnezeu-se-arata-oamenilor/

(†) Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)!

Calendar Ortodox 6/19 ianuarie. Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare).

Praznicul Botezului Domnului este sărbătorit la 6/19 ianuarie. El este numit în popor şi Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviinţă, ca să primească cineva vrednicia de învăţător sau de preot înainte de 30 de ani. De aceea, nu Şi-a început Hristos propovăduirea până la acea vârstă; ci locuia în Nazaret cu Preacurata Sa Mamă şi cu Dreptul Iosif, care era tâmplar şi cu el împreună Se şi ostenea la lucrul tâmplăriei. Dar, murind Dreptul Iosif, Domnul lucra singur cu mâinile Sale, câştigând hrană pentru Sine şi pentru Preacurata Sa Mamă, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar. Împlinind 30 de ani şi venind vremea să Se arate lui Israel, atunci ,,a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”, trimiţându-l să înceapă a boteza cu apă. Şi i-a dat lui şi un semn, după care putea să-L recunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: „Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1, 33). Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, el fiind acela despre care zisese prorocul Isaia mai înainte: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările” (cf. Ioan 1, 23; Isaia 40, 3). Şi veneau la el oameni din toate ţinuturile Iudeei şi ale Ierusalimului şi se botezau în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Atunci, a venit la Iordan şi Iisus, din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Iar în acea vreme, Ioan tocmai spunea poporului: „Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (cf. Luca 3, 16). Deci, a venit Iisus să Se boteze, deşi nu îi trebuia Botezul, ca Unul Care era curat şi neîntinat, născut din Preacurată şi Preasfântă Maică-Fecioară, fiind El Însuşi izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. Însă, ca Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), a venit la râu, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinţei. A venit la ape, ca să sfinţească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor nemincinos, ca unul care a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El când Se boteza, şi a auzit glasul Tatălui din cer. Şi L-a cunoscut Ioan cu duhul şi se smerea pe sine, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3, 13). Şi Ioan avea trebuinţă cu adevărat de botezul cel de la Domnul, ca unul care era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Dar Domnul a zis către el: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Ca şi cum ar fi zis: „Mi Se cade Mie să împlinesc şi această poruncă a lui Dumnezeu”. Că poruncă a Lui era cu adevărat botezul lui Ioan, precum tâlcuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi s-a botezat Iisus fiind de 30 de ani, de vreme ce la vârsta de 30 de ani oamenii se pleacă mai cu uşurinţă la tot păcatul, după cum grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cea dintâi vârstă, a copilăriei, are multă neştiinţă şi nebunie; cea de a doua vârstă, a tinereţilor, cu poftă trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârşit, aceasta robeşte pe om tuturor păcatelor. De aceea, şi Hristos Domnul a aşteptat până la această vârstă ca să Se boteze, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului şi să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere ca să biruim patimile şi să putem scăpa de păcatele cele de moarte.” Iar, după Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit în apă. Sfântul Ioan Botezătorul, pe cel pe care îl boteza, îl afunda în apă până la grumaji şi-l ţinea aşa până ce îşi mărturisea toate păcatele şi atunci îl lăsa pe el şi ieşea din apă. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă; de aceea Evanghelia zice că a ieşit îndată din apă (cf. Marcu 1, 10). Şi ieşind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel (cf. Marcu 1, 10). Că, precum în zilele lui Noe micşorarea apelor a vestit-o porumbelul, tot aşa şi aici, micşorarea păcatului s-a vestit prin chipul porumbelului. Şi Duhul Sfânt S-a arătat în acest chip, fiindcă această pasăre este curată şi iubitoare de oameni şi blândă şi fără răutate şi nu stă în locuri întinate. Aşa şi Duhul Sfânt este izvor al curăţiei, izvor adânc al iubirii de oameni, învăţător al blândeţilor, vistier al bunătăţilor şi fuge de la cel ce se tăvăleşte în mocirla păcatului, fără de pocăinţă. Şi pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi. Astfel, sărbătoarea se numeşte pe drept şi Epifanie sau Teofanie, adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii, fiind mărturisit de Prorocul şi Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi calea mântuirii, aşa cum ne arată şi Troparul sărbătorii: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie. Sursa:https://basilica.ro/calendar-ortodox-6-ianuarie/

Acatistul Botezului Domnului - Arhidiacon Vlad Rosu