Mitropolitul Petru al Basarabiei: Pastorala la sărbătoarea Nașterii Domnului (2025-2026)

† PETRU Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierească binecuvântare! „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14) În această profeţie se cuprinde taina pe care astăzi, și an de an, o prăznuim cu cutremur şi cu bucurie. Dumnezeu Se face Om, Cel necuprins Se lasă cuprins, Cel fără de început intră în istorie, pentru ca istoria omului să fie mântuită. Naşterea Domnului nu este o simplă comemorare a unui eveniment trecut, ci intrarea veşniciei în prezentul nostru, o deschidere a cerului către pământ, prin care întreaga creaţie este chemată la înnoire. În peştera Betleemului ni se descoperă o iubire care Se dăruieşte. Pruncul culcat în iesle vine în mijlocul nostru ca să ne vindece rănile păcatului prin smerenia și dragostea Sa. De aceea, Biserica Îl cântă și slăvește cu uimire: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.” (Condacul Naşterii Domnului). „Astăzi” nu este doar o indicaţie temporală, ci un cuvânt al actualităţii veşnice: astăzi Se naşte Hristos în viaţa lumii, astăzi Se oferă omului posibilitatea de a lucra desăvârșirea. Sfântul Ioan Evanghelistul aşază temelia teologică a acestei sărbători prin cuvinte de o adâncime inexprimabilă: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi.” (Ioan 1, 14). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ne mântuieşte de la distanţă, ci intrând în condiţia noastră, asumându-Şi fragilitatea firii omeneşti, afară de păcat. În Pruncul din Betleem se întâlnesc cerul şi pământul, veşnicia şi clipa, slava dumnezeiască şi vocația omenească. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitor tâlcuieşte această minune spunând că: „Pentru aceea S-a făcut Fiu al Omului și Om Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu și Tatăl, ca să facă dumnezei și fii a lui Dumnezeu pe oameni.”¹ Așadar, Naşterea Domnului aduce cu sine o binecuvântare care depăşeşte înţelegerea noastră. Ea aşază pacea ca dar, nu ca simplă absenţă a conflictului, ci ca stare de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele. Îngerii vestesc păstorilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Pacea care se naşte în noaptea Betleemului izvorăşte din prezenţa lui Hristos şi se prelungeşte în inimile celor care Îl primesc. Pentru aceea, această sărbătoare nu poate fi trăită autentic fără întoarcere lăuntrică, fără pocăinţă şi fără dorinţa sinceră de a ne lăsa schimbaţi de harul lui Dumnezeu. Taina Naşterii Domnului ne descoperă, totodată, sfinţenia familiei. Fiul lui Dumnezeu Se naşte într-o familie, asumând ascultarea şi creşterea firească în casa din Nazaret. Maica Domnului, prin curăţia şi disponibilitatea ei deplină faţă de voia lui Dumnezeu, devine poarta prin care mântuirea intră în lume. Dreptul Iosif, prin ascultarea şi fidelitatea sa, arată că adevărata paternitate se trăieşte în responsabilitate şi jertfă. Din acest motiv, Sfântul Grigorie de Nazianz ne învață că „ceea ce nu este asumat nu este vindecat”², înțelegând că prin asumarea vieţii de familie, Hristos vindecă şi sfinţeşte relaţiile dintre oameni. În acest duh, Biserica priveşte cu responsabilitate şi cu multă nădejde către anul care vine, rânduit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An Omagial al pastoraţiei familiei creştine şi An Comemorativ al sfintelor femei din calendar. Mironosiţele, muceniţele, cuvioasele, soţiile şi mamele sfinte din neamul nostru sunt chipuri ale credinţei trăite în discreţie, fidelitate şi jertfă. Ele ne-au arătat în chip desăvârșit că sfinţenia nu este rezervată unor situaţii excepţionale, ci se naşte din împlinirea zilnică a poruncilor lui Dumnezeu. Mama creştină este inima familiei şi prima catehetă a copilului. Prin rugăciunea ei, prin cuvântul rostit cu blândeţe şi prin exemplul vieţii, ea aşază temelia credinţei în sufletul celor mici. În acest sens, femeia creştină este chemată să fie purtătoare de viaţă şi de sens, asemenea Maicii Domnului, care a păstrat şi a adâncit în inimă toate cele bineplăcute ale lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai arată că „nimic nu este mai puternic decât o mamă care se roagă”³, pentru că rugăciunea ei se uneşte cu dragostea şi cu responsabilitatea pentru cei cărora le-a dăruit viață Trăim însă într-o societate marcată de fragmentare şi nesiguranţă, în care multe familii se destramă pentru că nu mai au ca temelie Evanghelia lui Hristos. Relativizarea valorilor, individualismul accentuat şi lipsa dialogului în caminul familial subminează comuniunea dintre soţi şi dintre părinţi şi copii. În acest context, Naşterea Domnului devine un apel la reîntoarcere la casa zidită pe stânca credinţei, la rugăciunea comună, la asumarea jertfei ca mod de existenţă. Familia care Îl primeşte pe Hristos devine spaţiu de vindecare şi de împlinire, o „biserică mică” în care se învaţă iubirea şi iertarea. Mitropolia Basarabiei îşi asumă această misiune nu doar prin cuvânt, dar mai ales prin faptă. Prin Misiunea Socială „Diaconia” şi prin numeroasele iniţiative sociale din parohii, Biserica este aproape de cei aflaţi în nevoie: copii lipsiţi de sprijin, mame singure, familii încercate şi bătrâni rămaşi fără ajutor. Această lucrare filantropică fiind o prelungire firească a Liturghiei în viaţa concretă a oamenilor, așa cum subliniază Sfântul Apostol Iacov: „Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iacov 2, 17). Preaiubit popor al lui Dumnezeu, Privind spre anul ce vine, aducem aminte că între sfintele femei canonizate în anul acesta de către Sfântul Sinod se află şi Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, cu ziua de prăznuire la 24 mai, originară din Basarabia. Mărturia ei se adaugă unei pleiade de cuvioşi, mucenici şi mărturisitori pe care acest pământ i-a dăruit Bisericii, arătând că Basarabia nu este doar un spaţiu al suferinţei istorice, ci şi un pământ roditor de sfinţenie. În acelaşi timp, anul 2026 a fost proclamat de către Arhiepiscopia Chișinăului drept Anul omagial „Mitropolitul Antonie Plămădeală”, ierarh de aleasă ţinută duhovnicească şi intelectuală, fiu al Basarabiei şi slujitor devotat al Bisericii şi al neamului. Cinstirea memoriei sale este o datorie morală şi eclezială, izvorâtă din iubirea sa deplină şi statornică faţă de Biserică şi faţă de neamul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, cărora şi-a închinat întreaga viaţă. Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, Naşterea Domnului ne cheamă să devenim şi noi „peşteri” curate, în care Hristos să Se poată sălăşlui. Să întâmpinăm acest mare praznic cu inimă împăcată, cu brațele deschise şi cu sufletele luminat de rugăciune. Să fim unii lângă alţii, purtându-ne poverile în dragoste, pentru ca bucuria Crăciunului să nu rămână doar o emoţie trecătoare, ci să se prefacă într-un mod de viaţă. Fie ca Pruncul născut în Betleem să aducă pace familiilor, întărire celor încercaţi şi nădejde celor deznădăjduiţi. Fie ca binecuvântarea Sa să se reverse peste Basarabia noastră, peste clerul şi credincioşii ei, dăruindu-ne unitate, statornicie şi roadă bună în toate. Cu arhierească dragoste şi binecuvântare, vă dorim tuturor Crăciun luminat, plin de har, pace şi bucurie mântuitoare, întru Hristos Domnul, Cel născut pentru mântuirea noastră! † Petru Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

Mitropolitul Petru: Mesaj la 33 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei – mărturia continuității canonice și eclesiale românești

Preacinstiți părinți, Preacuvioși părinți și frați din cinul monahal, Iubiți fii și fiice duhovnicești, Ziua de 19 decembrie a intrat în conștiința bisericească a poporului din Basarabia ca un reper al dreptății istorice și al vindecării canonice, marcând reactivarea Mitropoliei Basarabiei în sânul Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 1992. Această aniversare nu se limitează la o rememorare a unui act administrativ, ci ne amintește de asumarea unei lucrări sfinte, plămădite în jertfă, răbdare și credință, prin care o rană adâncă a vieții bisericești românești din acest spațiu a început să fie tămăduită întru adevăr și comuniune. Reactivarea Mitropoliei Basarabiei a fost rodul unei conștiințe eclesiale vii și al unei voințe statornice a clerului și poporului, de a reașeza viața ecleziastică a românilor din stânga Prutului în comuniune deplină cu Biserica-Mamă, maica spirituală a neamului românesc. Prin această lucrare, poporul binecredincios din Basarabia a putut redescoperi firescul unității de credință, de limbă și de tradiție, în deplină continuitate canonică și istorică. Ne aducem aminte, cu recunoștință și adânc respect, de eforturile membrilor Adunării Eparhiale de la Chișinău, clerici și mireni deopotrivă, care au avut curajul mărturisirii și au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Mulți dintre aceștia au cunoscut alături de noi prigoana, marginalizarea și răutatea, atât din partea regimurilor vremii, cât și din partea unor frați de slujire care nu au înțeles atunci ce înseamnă jertfa pentru înaintași, pentru identitatea națională, pentru limbă și pentru valorile spirituale ale acestui pământ binecuvântat. În mod deosebit, facem plecăciune cu cinste înaintea memoriei și lucrării vrednicilor ierarhi români care, cu dragoste de neam și cu dârzenie arhierească, au apărat și au promovat acest deziderat ca pe o datorie sfântă față de poporul român din Basarabia. Îi pomenim aici pe vrednicul de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, precum și pe actualul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de mitropoliții basarabeni Nestor Vornicescu și Antonie Plămădeală, acest din urmă mare ierarh, teolog și cărturar, căruia Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei a hotărât, în unanimitate, să-i dedice anul 2026 ca An omagial „Mitropolitul Antonie Plămădeală”. Deși mesajul Bisericii este, prin însăși ființa ei, unul al iubirii, al păcii și al unității, nu au lipsit nici în trecut și nici astăzi ispitele și încercările vremurilor. Cu toate acestea, ne bucurăm să vedem că Mitropolia Basarabiei are preoți vrednici, harnici și iubitori de popor, care au reușit să adune în jurul lor comunități frumoase, responsabile și mărturisitoare de adevăr. Împreună, ca într-o adevărată familie duhovnicească, cler și credincioși se ostenesc să trăiască și să propovăduiască Evanghelia prin slujire liturgică statornică, misiune, cultură, filantropie și implicare socială, fiind aproape de toți oamenii și prezenți în realitățile concrete ale societății contemporane. Dacă trecutul a fost marcat de suferințe, nedreptăți și rezistență, prezentul ne arată că osteneala nu a fost zadarnică, căci „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera” (Psalmul 125, 5). Eforturile comune ale ierarhilor Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei, ale clerului și ale credincioșilor aduc astăzi rod bogat, fiind orientate spre o pastorație autentică, spre renașterea spirituală și reafirmarea identității eclesiale. În această lucrare avem alături oameni de cultură, intelectuali, istorici, reprezentanți ai societății civile, tineri și credincioși de toate vârstele, care înțeleg și asumă vocația omului creștin în lume. Privim înainte cu nădejde și cu responsabilitate, conștienți că mai sunt multe de împlinit spre slava lui Dumnezeu și spre binele poporului binecredincios. Avem însă încredințarea că rănile pe care încă le poartă Ortodoxia din Basarabia vor fi tămăduite, iar Mitropolia Basarabiei va rămâne, și în viitor, singura mărturie a continuității canonice și eclesiale românești, a fidelității față de valorile Ortodoxiei și a misiunii de a sluji, cu discernământ și jertfelnicie, lui Dumnezeu și oamenilor. Cu arhierească binecuvântare și părintească dragoste în Hristos Domnul, vă urăm un călduros, La Mulți Ani! † PETRU Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa:Mitropolia Basarabiei

Slujba arhiereasca. Racla cu un fragment din moaștele Sfântului Apostol Andrei, la Mănăstirea din Durlesti.

Sursa: Trinitas TV

Preot Nicolae Dima. Ce să nu faci atunci când vii la biserică. 10 reguli

Sursa: Youtube

Pr. Nicolae Dima. Explicarea Sfintei Liturghii.

Sursa Youtube

Mitropolitul Basarabiei: Cuvânt Arhieresc la Sărbătoarea Unității Naționale a României, 1 decembrie

Iubiți frați și surori în Hristos, fii credincioși ai neamului românesc din Basarabia și de pretutindeni, În această zi binecuvântată de 1 Decembrie, când întreg sufletul românesc tresare în bucuria aducerii-aminte și a renașterii noastre ca popor, ne unim inimile în rugăciune și recunoștință către Dumnezeu pentru darul sfânt al unității. Ziua Unirii din 1918 nu este doar comemorarea unui act istoric, ci respirația unui ideal mai vechi decât noi, mai puternic decât vremurile și mai adânc decât orice hotar: unitatea neamului românesc, lucrare de voință, de jertfă și de har. Pentru noi, cei din Basarabia, această zi are o încărcătură simbolică aparte. Ea este o reamintire a rădăcinilor noastre, a rănii încă deschise prin smulgerea noastră vremelnică din trupul Țării-Mame, dar și a legăturii nevăzute, neîntrerupte, care a dăinuit, chiar și atunci când imperiul roșu a ridicat garduri ghimpate între frați. Această legătură a fost păstrată prin Biserica noastră Mamă, Biserica Ortodoxă Română, care, asemenea unei mame ce nu-și lasă niciodată singuri copiii, nu a părăsit Basarabia, nici în vremurile cele mai grele ale istoriei. Sub omoforul ei sfânt, credința românească, limba română, tradiția și cultura au găsit refugiu, au respirat, au supraviețuit și au reînviat. Astăzi, Mitropolia Basarabiei cuprinde sute de comunități parohiale vii și lucrătoare, în sate și orașe în care, odinioară, credința și identitatea românească au fost prigonite. Parohiile noastre, dincolo de dimensiunea lor sacramentală și ecleziastică, sunt adevărate vetre de cultură, de educație și de mărturisire a adevărului istoric și identitar. Prin preoți jertfelnici și credincioși statornici, Biserica Ortodoxă Română din Basarabia continuă lucrarea generațiilor de martiri și mărturisitori care au plătit cu viața pentru curajul de a spune că sunt români și că nu vor primi ca străinii să se așeze stăpâni peste limba, istoria și credința lor. Dragi români, Cunoscându-ne trecutul și trăind cu responsabilitate prezentul, avem convingerea fermă că reîntregirea neamului românesc, în plan social, cultural și bisericesc, nu mai este un ideal sau vis, ci o lucrare care, cu ajutorul lui Dumnezeu, se plămădește deja în inima poporului. Colaborarea fără precedent dintre România și Republica Moldova, dialogul instituțional, apropierea politică, economică și culturală, vădește zidurile sunt tot mai subțiri și punțile tot mai trainice dintre noi. De aceea credem și mărturisim că revenirea fiilor risipiți în sânul Bisericii Neamului nu este departe. Iar în ziua în care se va vindeca și această rană, Basarabia nu se va uni – ci se va întoarce acasă, acolo unde a fost mereu prin Liturghie, prin duh, prin sânge și prin credință. Astăzi, la ceas de sărbătoare, aducem mulțumire sfinților români din Basarabia și de pretutindeni, cunoscuți și necunoscuți, care ocrotesc neamul nostru și acest pământ rănit, dar binecuvântat. Prin jertfa lor, prin osteneala lor, prin mărturisirea lor, noi putem astăzi să stăm împreună în rugăciune, în comuniune și în Hora Unirii, peste o frontieră care este doar vremelnică. Preaiubiții mei, Vă îmbrățișăm cu binecuvântare arhierească și vă chemăm să păstrați candela unității aprinsă în inimile voastre. Să vă iubiți neamul, limba, tradiția și Biserica. Să apărați adevărul istoric și identitar, cu smerenia blândă a creștinului și cu demnitatea neclintită a românului. Fie ca Bunul Dumnezeu să întărească România și Republica Moldova, să dea înțelepciune conducătorilor, pace familiilor și nădejde tinerilor. Și fie ca bucuria unității naționale să pătrundă în toate casele și în toate inimile, ca o pregustare a zilei când ne vom regăsi nu doar în duh, ci și în trup, ca o singură familie românească, de la Nistru până la Tisa. La mulți ani, români! La mulți ani, România! Dumnezeu să ocrotească întreg neamul românesc! † PETRU Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa:Mitropolia Basarabiei

Cuvânt pastoral la începutul Postului Nașterii Domnului al ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei

Preacucernicului și preacuviosului cler, binecredincioșilor creștini din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei: Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi arhierească binecuvântare și părintească îmbrățișare! Iubiți slujitori ai Sfintelor Altare, preaiubiți frați și surori în Hristos, Cu mila lui Dumnezeu intrăm din nou în vremea binecuvântată a Postului Nașterii Domnului, acest urcuș duhovnicesc ce ne pregătește sufletele spre primirea Celui ce „S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14). Timp de secole, Biserica, maica noastră duhovnicească, rânduiește acest post nu atât ca pe o regulă ascetică, ci mai ales ca pe o călătorie lăuntrică, prin care puterile sufletești se adună, se limpezesc și își redescoperă sensul în lumina Betleemului. Sfinții Părinți ne-au învățat că pocăința și postul aduc „deschiderea ochiului inimii” (Sf. Isaac Sirul), iar această deschidere devine, în aceste zile, chemarea de a ne întoarce la izvoarele curate ale credinței și ale identității noastre, la trăirea, jertfa, statornicia și răbdarea înaintașilor care, chiar și în vremurile grele, au găsit în Hristos singura Cale spre împlinire. Astăzi, când lumea aleargă cu repeziciune, iar mintea omului este risipită de vuietul tehnologiilor și de prisosința informațiilor care tulbură, sărăcesc și slăbesc atenția omului, postul devine o mare binefacere și dar al lui Dumnezeu. Dincolo de înfrânarea de la hrană, avem șansa de a ne elibera din captivitatea celor ce ne fură pacea și ne mărginesc libertatea lăuntrică. Sfântul Ioan Gură de Aur ne amintește cuvântul scripturistic că: „Nu ceea ce intră în gură întinează pe om, ci ceea ce iese dintr-o inimă tulburată” — iar inimile tulburate sunt roadele unei vieți fără rugăciune, fără liniște, fără de Dumnezeu. De aceea, vă îndemnăm ca să redescoperim în această perioadă liturgică a anului taina rugăciunii făcute cu trezvie. Să nu lăsăm ca haina luminoasă a sufletului să ne fie murdărită de avalanșa știrilor, de dependența de dispozitive, de risipa timpului în lucruri care nu ne zidesc și nu de apropie de Făcătorul. Pentru că postul este, înainte de toate, întoarcerea omului la sine, la Dumnezeu și la semeni. Iubiți fii și fiice duhovnicești, Dincolo de dezvoltarea și progresele secolului XXI, paradoxal, trăim într-o vreme încercată. La hotarele țării noastre răsună ecoul unui război fratricid care aduce durere și nesiguranță multor familii. Multe dintre ele au fost nevoite să-și găsească adăpostul și siguranța printre noi, în neamul și în casă noastră. În acest context, Biserica ne cheamă să fim făcători de pace și aducători de mângâiere. Dar pacea cea adevărată începe în inimă, așa cum Sfântul Apostol Pavel ne învață: „Pacea lui Dumnezeu, care covârșește toată mintea, să păzească inimile voastre” (Filipeni 4,7). Fără pace lăuntrică, nu poate exista pace socială. Fără cuget curat, nu putem fi izvor de liniște pentru familiile și comunitățile noastre. Să cerem, așadar, cu stăruință, ca harul Praznicului Nașterii Domnului să lumineze mințile și să încălzească sufletele tuturor, să pogoare în casele noastre și ale tuturor creștinilor ortodocși din întreaga lume, tihnă, dragostea și buna învoire între oameni. Să ne rugăm ca Domnul păcii să întărească neamul românesc de pe ambele maluri ale Prutului și de pretutindeni, să ne ferească de învrăjbiri și de primejdii, și să ne dăruiască răbdare, unitate și binecuvântare. De asemenea, în anul ce vine, pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a dedicat pastorației familiei creștine și sfintelor femei din calendar, vă chemăm să trăiți postul ca pe o întărire a vieții de familie și ca pe o reevaluare a rolului femeii în sfințirea căminului. Femeile mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame sunt icoane ale jertfei, ale răbdării și ale iubirii neclintite, cărora le datorăm totul. Prin efortul lor, familia devine „biserica cea mică” atunci când este întemeiată pe rugăciune, iertare și dăruire. Așadar, vă îndemn pe toți — părinți, copii, bunici — ca în această perioadă să vă apropiați mai mult unii de alții, să vă rugați împreună, să citiți împreună din Sfânta Scriptură, să vă mergeți împreună la Sfânta Liturghie, să redescoperiți frumusețea întâlnirii în familie și a grijii reciproce. Astfel, postul să devină o lucrare comună, în care fiecare sprijină pe celălalt în urcușul spre bucuria Betleemului. Cu aceste gânduri părintești, vă binecuvântăm la acest început al Postului Nașterii Domnului. Fie ca Cel Care Se naște în chip smerit pentru mântuirea lumii, să vă dăruiască sănătate, liniște, înțelepciune și statornicie în credință. Să păstrăm pacea inimii, ca să putem dărui pace lumii! Să înmulțim rugăciunea, ca să nu devenim robi ai lucrurilor trecătoare! Să postim cu nădejde și să ne pregătim ca familiile noastre să devină loc al întâlnirii cu Dumnezeu, iar femeile credincioase să fie în continuare lumina discretă și mântuitoare a comunităților noastre! Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toți! † PETRU Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor Sursa:https://mitropoliabasarabiei.md/cuvant-pastoral-la-inceputul-postului-nasterii-domnului-al-ips-petru-mitropolitul-basarabiei/