sâmbătă, 20 iunie 2026
Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Chișinăului și-a început activitatea. Ședință de constituire prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan
Marți, 16 iunie 2026, la Centrul Eparhial Chișinău, s-a desfășurat ședința extraordinară de constituire a noii componențe a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Chișinăului, organism deliberativ care are drept competență analizarea și soluționarea problemelor administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei.
Evenimentul a debutat prin săvârșirea Sfintei Liturghii în Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul”, de către clericii cu cea mai mare vechime în preoție, dintre membrii noii Adunări Eparhiale. În continuare, un sobor de preoți a oficiat slujba de Te Deum, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului și de Mitropolit al Basarabiei, și a Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
Lucrările ședinței de constituire au avut loc în Sala „Mitropolit Gurie Grosu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan și au fost prezidate de Înaltpreasfinția Sa.
În cadrul ședinței au fost validați membrii aleși ai Adunării Eparhiale pentru noul mandat, fiind totodată desemnați reprezentanții Arhiepiscopiei Chișinăului în Adunarea Națională Bisericească pentru perioada 2026–2030. De asemenea, au fost numiți membrii Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului, precum și membrii Consistoriului Eparhial și ai Consistoriului Mitropolitan.
Momentul constituirii noii Adunări Eparhiale marchează începutul unui nou ciclu de activitate administrativă și pastorală în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului, într-un context în care Mitropolia Basarabiei își continuă lucrarea de consolidare instituțională, dezvoltare misionară și apropiere de nevoile clerului și credincioșilor din Republica Moldova.
La finalul întâlnirii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de apreciere clericilor și mirenilor prezenți, mulțumindu-le pentru râvna, dragostea și osteneala pe care o depun în slujirea Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia și îndemnându-i să continue, cu aceeași dăruire, lucrarea încredințată spre folosul comunităților pe care le reprezintă.
Sursa:mitropolia basarabiei.md
duminică, 24 mai 2026
sâmbătă, 11 aprilie 2026
Alergăm după focul Haric și uităm că Hristos a Înviat
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=AGJL22wRLgo ( Autor Marcela Dedin)
miercuri, 8 aprilie 2026
PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2026
Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor
din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei,
har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhierească binecuvântare!
Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici,
iubiți credincioși și credincioase,
Hristos a Înviat!
În această noapte sfântă, Învierea Domnului străbate veacurile, chemându-ne la o viață nouă, într-o veșnică comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Mormântul gol al Mântuitorului este mărturia biruinței asupra morții: „Cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Fiecare dintre noi, clerici sau mireni, suntem chemați să fim părtași la această biruință, trăind bucuria Învierii prin fapte și prin împreună-rugăciune.
Omul care crede în Hristos cel Înviat nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele său. El își trăiește vocația de mărturisitor al luminii, de purtător al păcii și de slujitor al adevărului.
De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul, marele dascăl și teologhisitor, vede în Înviere începutul unei creații noi, prin care omul este chemat să fie părtaș la viața veșnică, căci atunci când „virtuţile sunt îndeplinite, nădejdea învierii s-a dăruit prin învierea lui Hristos;”¹
Așadar, Învierea Domnului este fundamentul credinței și unității noastre. Ea ne reamintește, an de an, că fiecare comunitate, fiecare parohie, fiecare așezământ monahal și fiecare suflet constituie un mădular de mare preț din Trupul Tainic al lui Hristos, care „ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.”.²
Aceste înțelesuri să ne deschidă inima către taina cea mare a mântuirii, căci prin Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului și a deschis pentru fiecare om calea către învierea cea de obște și către împărăția cea neclintită.
Preaiubiți frați și surori întru Domnul,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se revarsă în viața con-cretă a credincioșilor, modelând familia, comunitatea și întreaga societate. În această perspectivă, anul acesta, dedicat pastorației familiei și comemorării sfintelor femei din calendar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce în prim-plan rolul fundamental al familiei creștine.
Familia rămâne, în veșnicie, temeiul credinței, al rugăciunii, al iubirii și al iertării, valori care sunt transmise din generație în generație. Totuși, constatăm cu regret că, în multe sate și orașe din Republica Moldova, unele familiile trăiesc experiența despărțirii, părinții fiind nevoiți să plece peste hotare pentru a asigura cele necesare traiului.
Această realitate aduce adesea singurătate copiilor și bătrânilor, dar și provocări majore în educația morală și religioasă a tinerei generații. În acest context, Biserica are rolul vital de a oferi sprijin duhovnicesc și mângâiere, comuniune și solidaritate, pentru ca fiecare credincios, indiferent de vârstă, să afle înțelegere, consiliere și sprijin.
În același context, familia creștină este chemată să devină o mică biserică, un spațiu în care Hristos să fie prezent prin rugăciune comună, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin cultivarea principiilor evanghelice. Acolo unde familia se roagă împreună, credința prinde rădăcini adânci, iar copiii cresc într-un mediu care le oferă repere stabile și modele autentice de viețuire creștină.
Un loc aparte în această lucrare îl ocupă femeile credincioase, care, de-a lungul istoriei mântuirii, au fost purtătoare ale credinței și modele de jertfelnicie. Primele vestitoare ale Învierii au fost femeile mironosițe, care, cu dragoste și curaj, au mers la mormântul Domnului și au primit vestea cea mare a biruinței asupra morții.
Și în istoria neamului nostru întâlnim numeroase femei care au păstrat credința în vremuri grele, transmițând-o mai departe generațiilor pe care le-au născut. În Basarabia, în anii prigoanei și ai regimului ateu, multe mame, bunicuțe și fiice au fost adevărate măturisitoare ale tradiției creștine, învățându-i pe copii rugăciunea neîncetată, semnul Sfintei Cruci și dragostea față de Dumnezeu.
Cel mai recent exemplu este Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, canonizată recent de către Patriarhia Română, la propunerea noastră, care, deși a avut o viață plină de suferință, a ajuns la înalta măsură a sfințeniei.
De aceea, în societatea contemporană, rolul femeii creștine este esențial. Ea este mamă, educatoare, sprijin al familiei și, adesea, pilon de echilibru în viața comunității. Prin grija față de copii, prin rugăciune și prin dăruire, femeia contribuie la formarea unei generații capabile să trăiască valori sănătoase.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
De sărbătoarea Învierii Domnului, privim nu doar spre biruința asupra morții, dar mai ales spre drumul Crucii care a precedat această biruință. Mântuitorul ne-a arătat că nu există Înviere fără Cruce, iar suferința purtată cu credință devine izvor de înnoire și de mântuire.
Neamul nostru din Basarabia cunoaște bine această realitate. De-a lungul veacului trecut, credincioșii acestor ținuturi au trecut prin încercări grele, care au lăsat urme adânci în memoria colectivă. Foametea, deportările, prigoana împotriva credinței și a identității naționale au reprezentat momente de mare cumpănă.
În anii de restriște ai regimului totalitar, multe familii au fost despărțite, iar gospodăriile au rămas pustii. Oameni nevinovați au fost ridicați în toiul nopții și duși departe de locurile natale, în regiuni îndepărtate, unde frigul, foamea și munca silnică au pus la încercare rezistența lor fizică și sufletească.
Sărbătoarea Învierii ne cheamă, așadar, să fim conștienți de responsabilitatea prezentului, să fim păstrători ai credinței strămoșești, susținători ai familiilor, sprijinitori ai comunității și mărturisitori ai Învierii prin fapte concrete, ascultători față de ierarhii și față de duhovnicii noștri.
Deopotrivă, pe preoți îi îndemnăm să facă ascultare și să rămână uniți în jurul Chiriarhului lor și al Sfântului Altar, având încredințarea că, prin ascultare și unitate, Dumnezeu desăvârșește și binecuvântează orice lucrare.
Dreptmăritori creștini,
În aceste zile luminate de bucuria Sfintelor Paști, Vă îndemnăm să primiți bucuria Învierii în casele și în inimile dumneavoastră, să o păstrați prin rugăciune și prin fapte bune și să o împărtășiți celor din jur prin gesturi de bunătate.
Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile.
Cu părintească dragoste și cu binecuvântare arhierească, Vă adresăm tuturor salutul pascal care a străbătut veacurile și care rămâne temelia bucuriei noastre creștinești:
Hristos a Înviat!
Al vostru, către Hristos-Domnul,
pentru tot binele rugător,
† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2026.
Note:
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Apologeticum, București, 2005, p. 130
Sfântul Nicolae Cabasila, Tratat despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2014, p. 63
vineri, 3 aprilie 2026
duminică, 15 martie 2026
Pomenirea Preoților deportați în Siberia, precum și pomenirea generalului Stan Poetaș, omagiați prin inaugurarea unui monument pe malul Nistrului
La Otaci, pe malul Nistrului, a fost inaugurat vineri un monument dedicat generalului român Stan Poetaș și preoților basarabeni din județul Soroca deportați în Siberia de regimul sovietic.
Manifestarea a reunit istorici, reprezentanți ai societății civile, clerici și localnici veniți să comemoreze un tragic eveniment din istoria Basarabiei.
Inițiativa edificării monumentului aparține Asociația Monumentum, organizație cunoscută pentru proiectele sale de recuperare a memoriei istorice românești din Republica Moldova.
Edificiul a fost amplasat într-un loc simbolic: Potrivit mărturiilor istorice, acolo, în 1945, mai mulți preoți români din nordul Basarabiei au fost legați de o cruce înainte de a fi urcați în trenurile deportării.
„Noul monument reconstituie memoria acelor evenimente tragice și poartă numele a 60 de clerici deportați, precum și ale eroilor căzuți în luptele din 1919 și 1944”, au transmis inițiatorii proiectului.
Stan Poetaș
Stan Poetaș a fost unul dintre generalii armatei române implicați în apărarea Basarabiei în perioada de după Primul Război Mondial.
El a avut un rol important în consolidarea administrației românești în nordul provinciei și în menținerea ordinii într-o regiune aflată atunci la granița unor interese geopolitice contradictorii.
Generalul Poetaș a murit în 1919 în timpul unei misiuni militare în zona Nistrului, devenind una dintre figurile simbol ale armatei române în Basarabia.
În memoria colectivă din Basarabia, numele său este asociat cu eforturile de stabilizare a provinciei după Unirea din 1918.
Sursa:https://basilica.ro & Faccebook
Album foto:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sfinții Martiri Militari, ocrotitori ai Armatei Române, vor avea o zi de cinstire in comun
Sfinții Martiri Militari, cinstiți de Biserică drept ocrotitori ai Armatei Române și modele de mărturisire a credinței, vor avea o zi comu...
-
Miercuri, 17 septembrie 2025, la Catedrala eparhială „Sfântul Ierarh Dionisie și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Cahul, Episcopia Basarab...








